Pământul este al lui Dumnezeu, nu al nostru ca să-l vindem „la preț de producător”

La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul, spune în primul verset din Cartea Facerii.

Dumnezeu este făcătorul tuturor celor văzute și nevăzut, mărturisim în simbolul credinței.

Pamantul este al lui Dumnezeu nu al nostru ca sa-l vindem

Pamantul este al lui Dumnezeu nu al nostru ca sa-l vindem cu dobanda

„Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne și adevărul Tău în adunarea sfinților. Că cine va fi asemenea Domnului în nori și cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu? Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Ție? Tare ei, Doamne, și adevărul Tău împrejurul Tău. Tu stăpânești puterea mării și mișcarea valurilor ei Tu o potolești. Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu brațul puterii Tale ai risipit pe vrăjmașii Tăi. Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul; lumea și plinirea ei Tu le-ai întemeiat. Miazănoapte și miazăzi Tu ai zidit. Brațul Tău este cu putere. Să se întărească mâna Ta, să se înalțe dreapta Ta. Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău” (Ps. 88, 6-14)

Cerul cerului este al Domnului și pământul l-a dat fiilor oamenilor, spune psalmistul (Ps. 113, 24).

Și ce au făcut oamenii cu pământul pe care Dumnezeu l-a dat în dar? Cei mari și puternici au început să pună taxe pe el și să îl vândă celor mai slabi. Ca și cum ar fi al lor.

„S-au ridicat împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului și a unsului Său […] Împărați, înțelegeți! Învățați-vă toți, care judecați pământul! Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur. Luați învățătură ca nu cumva să se mânie Domnul și să pieriți din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui” (Ps. 2).

Ca să îți faci o casă sau o locuință pe pământul pe care l-a făcut Dumnezeu trebuie să plătești un preț foarte ridicat celor ce stăpânesc peste neamuri. Trebuie să te îndatorezi pe viață și să muncești din greu ca să achiți dobânda.

Nu doar pământul costă bani și trebuie să plătești fiindcă stai pe el. Ci și apa și lemnul și petrolul și toate bogățiile naturii au început să fie vândute la preț ridicat.

Când Hristos le dă apostolilor putere să scoată diavoli și să tămăduiască toată boala și neputința în popor, le spune:

„În dar ați luat, în dar să dați”. Toată creația ne-a fost oferită în dar.

Sfântul Nicolae Velimirovici spune că omul a fost invitat în creația lui Dumnezeu ca un musafir.

„Și ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te fălești, ca și cum nu l-ai primit?” (I Corinteni 4, 7)

Cel care se trufește, adică se laudă cu ceea ce nu este al său, este diavolul.

Citește și – Suntem oaspeți în creația lui Dumnezeu, să ne purtăm ca atare!

El a vrut dintru început să își așeze tronul mai presus de Dumnezeu și să ia locul Creatorului.

Cu aceeași ispită L-a ispitit de Mântuitorul când a fost în pustie 40 de zile nemâncând și nebând nimic.

„Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate împărățiile lumii și slava lor. Și I-a zis Lui: Acestea toate Ți le voi da Ție, dacă vei cădea înaintea mea și Te vei închina mie”.

Diavolul nu știa că Hristos este Dumnezeu adevărat, și că toate cele pe care i le promite sunt ale Lui. Toate sunt lucrul mâinilor Lui.

Atunci l-a certat Iisus pe satan și i-a zis: „Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești” (Matei 4, 8-10).

Hristos nu S-a „lăudat” că întreaga zidire este a Lui. Ci l-a mustrat pe diavol pentru trufia lui și i-a arătat că Dumnezeu este Dumnezeul celor văzute și nevăzute și doar Lui I se cuvine slavă, cinste și închinăciune.

Cu aceeași ispită a trufiei ne ademenește și pe noi.

Citește și – Omenirea nu mai poate înainta spre bine, de aceea o să vină mari necazuri – Pr. Teologos din Muntele Athos

Mai marii pământului care au fost cuprinși de duhul mândriei cred că pot face ce vor din creația lui Dumnezeu.

Ei cumpără și vând pe bani mulți ceea ce Domnul a făcut din dragoste și a oferit în dar.

Preotul, când slujește Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pune înaintea lui Dumnezeu pâinea și vinul ca să le prefacă în Trupul și Sângele lui Hristos și spune:

„Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”.

Prin aceasta dă mărturie despre faptul că toate sunt ale Dumnezeu. Chiar și cele pe care le lucrăm și le muncim noi. Chiar și cele pe care le împărțim între noi.

Chiar și cele pe care le folosim, le aducem înaintea lui Dumnezeu ca să le binecuvinteze și să le facă de folos vieții noastre.

Dumnezeu ni le-a dat pe toate spre trebuință, nu spre lăcomie, ca prin ele să-L slăvim pe El.

„Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: „Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Oile și boii, toate; încă și dobitoacele câmpului. Păsările cerului și peștii mării, cele ce străbat cărările mărilor. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul” (Ps. 8, 3-9).

Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea, ne învață Mântuitorul.

De zidirea lui Dumnezeu trebuie să ne folosim doar atât cât avem nevoie pentru supraviețuire.

Citește și – Am pierdut bucuria de a exista, de a fi liniștiți și smeriți – Părintele Valerian Pâslaru

Dacă oamenii nu și-ar dori mai mult decât le trebuie, nu ar mai fi lupte, foamete și sărăcie pe pământ.

Nu doar foametea trupească va stăpâni lumea, ci mai ales foametea duhovnicească.

„Omul în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor și s-a asemănat lor”.

Cei puternici adună cu nesaț, ca și cum ar trăi veșnic pe pământ sau ar putea lua ceva cu ei când părăsesc lumea aceasta.

„Fiecare vede că înțelepții mor, cum mor și cei neînțelepți și nebunii, și lasă altora bogăția lor. Mormântul lor va fi casa lor în veac; locașurile lor din neam în neam, deși numit-au cu numele lor pământurile lor” (Ps. 48, 10-12).

Nu vă îngrijiți pentru cele necesare trupului, căci Dumnezeu ni le dăruiește ca un Părinte iubitor, spune Mântuitorul.

Iar cele ce sunt de prisos, trebuie să le împărțim cu cei care nu au.

În dicționarul limbii române, cuvântul „prisos” se referă la ceva ce este în plus, ceva care depășește limita și devine inutil sau fără rost.

Citește și – Dumnezeu a pregătit pentru noi ceva mai bun decât lumea aceasta

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.