Nu vă plângeți de întuneric, aprindeți o lumină – Părintele Haralambos

Bucuriile mărunte, trecătoare pe care le simțim uneori în această viață sunt ca niște bobițe de fericire.

Prin ele ne este dat să pregustăm o părticică infimă din ceea ce este raiul.

Nu va plangeti de întuneric, aprindeti o lumina!

Nu va plangeti de întuneric, aprindeti o lumina!

Preotul terapeut grec Haralambos Papadopoulos spune că omul nu poate trăi aici deplinătatea bucuriei din Împărăția Cerurilor.

Pământul este valea plângerii, este locul de exil în care a fost trimis Adam și prin el tot neamul omenesc după cădere.

Această viață pământească este plină de durere și de chin.

Este marcată de momente de suferință, dar și de momente de bucurie.

Acele mici împliniri pe care le experimetăm ocazional au scopul de a ne menține dorința aprinsă pentru Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu.

Împărăția Mea nu este din lumea aceasta, îi spune Hristos lui Pilat.

Nici casa noastră nu este lumea aceasta. Cu toții suntem chemați acolo sus, în împărăția veșniciei.

Oamenii se plâng de multe lucruri. Se simt descurajați, demoralizați. Sunt triști, neîmpliniți, revoltați. Trec prin tot felul de stări și sentimente care îi debusolează.

Este firesc ca într-o clipă să ne fie bine și în clipa următoare să ne fie rău. Sau invers.

Bucuriile pe care le avem uneori în această viață nu sunt absolute. Nu au o formă desăvârșită.

Le primim doar în parte și le pregustăm. Este o experiență incompletă.

Bucuria din Împărăția lui Dumnezeu este statornică, neschimbată și absolută.

Bucuriile și supărările pot alterna pe tot parcursul vieții.

Putem avea zile, săptămâni sau luni la rând când ne este bine, iar în unele clipe, ore sau zile în care ne este rău.

Aceasta arată caracterul efemer al acestei forme de existență în care ne aflăm.

Nu trebuie să ne sperie acest lucru, nici să ne înfricoșeze, spune Părintele Haralambos.

Cu toții suntem supuși la acestei stări schimbătoare, de la cei păcătoși până la cei mai mari nevoitori, aflați în drum spre sfințenie.

Așa cum timpul, temperatura, lumina și anotimpurile se schimbă permanent, așa se schimbă și omul.

Suferința, boala și neputința ne vor atinge atâta timp cât trăim în această lume materială, stricăcioasă și condamnată la moarte.

Această instabilitate din lăuntrul nostru o simțim uneori ca pe ceva deranjant, neplăcut și incomod.

Însă este „normal” să fie așa, atâta timp cât trăim într-o lume nedesăvârșită.

De aceea a venit Hristos, spune Părintele Haralambos.

Dacă lumea aceasta era perfectă și ne putea oferi totul ca noi să fim fericiți, nu mai era nevoie să se pogoare Fiul lui Dumnezeu din cer, să se întrupeze și să moară pentru noi.

El a venit ca să-l scape pe om de osânda cea veșnică, de moartea cea fără de sfârșit, de păcat și de sub stăpânirea diavolului.

Și toți cei care Îl urmează și ascultă poruncile și învățăturile Lui vor trece prin mari chinuri și suferințe.

Pentru că duhul acestei lumi este potrivnic lui Dumnezeu.

Însă Hristos ne-a arătat că la capătul drumului ce duce la Golgota se află biruința și odihna.

După cruce vine învierea, raiul și bucuria veșnică.

Citește și – Hristos este Lumina lumii, lumina Învierii noastre

Atunci când ne vin gânduri de descurajare, să nu ne tulburăm. Să ne gândim că acest lucru este firesc. Nu pot fi bine tot timpul. Vor fi, negreșit în viața mea, și zile mai rele.

Primul pas este să acceptăm starea în care suntem.

Aceasta este deja o biruință. Cu cât amplificăm mai mult angoasa, prin gânduri și griji, cu atât mai mare se face durerea și suferința.

Cu atât crește tulburare mentală și emoțională.

„Când te tulburi la vreme de necaz și încercare, durerea se mărește în mod automat”.

Trebuie să te împaci cu ceea ce petrece, spune Părintele Haralambos.

Intensitatea acelei stări negative se mai micșora ulterior.

Rămâi liniștit în timpul furtunii, având convingerea că norii negri vor trece în curând.

„Vei vedea că cerul sufletului și al inimii tale s-a împânzit de nori, care-și vor face rondul și vor pleca. Apoi va ieși din nou soarele. Se va însenina iarăși”.

Așadar, pașii spre o bună stăpânire de sine și a situațiilor dificile sunt aceștia: să accepți situația, să nu te sperii, să nu intri în panică și să nu te mânii împotriva situației.

Greutatea va dispărea atunci când vei înceta să i te împotrivești.

Vei birui îndată ce sufletul și mintea ta vor învăța să se relaxeze, să se adapteze oricărei situații și să rămână netulburate.

Nu trebuie să ne supărăm că este întuneric și să ne plângem de milă și să cârtim. Trebuie să facem ceva. Să luăm atitudine.

„În loc să te plângi de întuneric, va trebui să aprinzi o lumină!”

Fă ceva pozitiv și lumina acelei fapte bune va risipi întunericul.

A face lumină înseamnă a face lucuri frumoase, sănătoase, folositoare.

Pot citi o rugăciune sau o carte duhovnicească.

Pot merge să ajut pe cineva. Pot ieși să mă plimb. Pot vorbi cu un prieten sau cu duhovnicul. Pot face ceva creativ care să-mi redea energia.

Încet-încet, lumina va veni în sufletul meu.

Citește și – Ce semnificație are candela din casă și lumina ei

Întunericul din mine se risipește atunci când mă întorc spre lumină, spune Părintele Haralambos.

Sursă articol: Părintele Haralambos Papadopoulos, În loc să te plângi de întuneric, aprinde o lumină, Mănăstirea Dragomirna: https://www.youtube.com/watch?v=XgRL_IFTyOc&ab_channel=M%C4%83n%C4%83stireaDragomirna

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.