Canon de rugăciune la patimile Domnului

În perioada Postului Mare creștinii se îndeletnicesc mai mult cu cele duhovnicești.

Postul de 40 de zile este însoțit de multă rugăciune și de fapte bune.

Canon de rugaciune la patimile Domnului

Canon de rugaciune la patimile Domnului

Rugăciunea se intensifică nu doar în Biserică, ci și în casele fiecăruia dintre noi.

Creștinii citesc în această perioadă mai mult din Psaltire. Unii citesc de asemenea Acatistul sau Canonul Dumnezeieștilor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Mai ales în Săptămâna Patimilor.

Citește și – Acatistul sfintelor patimi ale Domnului (pe care e bine să-l citim în Săptămâna Mare)

De ce se numește ultima săptămână „săptămâna Mare”? Pentru că faptele petrecute în această perioadă sunt cu adevărat mari și preaslăvite.

Sfântul Ioan de Kronstadt spune că pătimirile și moartea Fiului lui Dumnezeu sunt atât de mari pentru că ele au adus mântuirea neamului omenesc.

„Aceste lucru sunt atât de mari și au atât de multă însemnată încât de nu s-ar fi săvârșit, lumea și neamul omenesc ar fi pierit precum Sodoma și Gomora sau precum lumea dintru început, cea nimicită prin potop”.

Nimeni nu poate uita chinurile grozave prin care a trecut Mântuitorul pentru răscumpărarea noastră.

Nimeni nu poate închide ochii dinspre acea nemaivăzută priveliște.

Făcătorul cerului și al pământului se lasă prins, batjocorit, lovit și omorât de făptura mâinilor Sale.

Cât de mare și înfricoșătoare este îndelungă răbdarea Ta, Doamne!

Ca un miel spre junghiere S-a adus și nici glasul nu și-a ridicat împotriva ucigașilor.

Ci mai cu fierbinte dragoste s-a rugat pentru iertarea lor.

„Ne-ai lăsat pătimirile Tale aici și le vedem. Oriunde ne întoarcem privirea, vedem icoana Răstignirii Tale și toate cele înfricoșătoare pe care le-ai răbdat pentru mântuirea noastră”.

Pomenirea pătimirilor Domnului le facem în fiecare an în Postul Mare, dar și în taina inimii noastre, ori de câte ori ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui.

Ori de câte ori cugetăm la mila, îndurarea și iubirea Lui de oameni. La darul vieții pe care l-a oferit fiecăruia dintre noi.

Cei care nu au posibilitatea să participe la Deniile care se săvârșesc în fiecare zi în Săptămâna Patimilor, pot intra în atmosfera de rugăciune și tânguire specifică acestei perioade citind Canonul Dumnezeieștilor Patimi.

Această rugăciune ne aduce chipul și amintirea Mântuitorului mai aproape, astfel încât să simțim că petrecem și noi alături de el aceste zile de pătimire.

Citește și – Rugăciune la Crucea Domnului

Mântuitorul le-a spus ucenicilor înainte de pătimirile Sale:

„Iată vine ceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine” (Ioan 16, 32).

Să nu-L părăsim și noi pe Hristos cum au făcut ucenicii. Să stăm alături de El prin rugăciune, prin postire, prin tânguire și cugetarea la durerile pe care le-a răbdat pentru noi.

Canonul dumnezeieștilor patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos

Cântarea 1

Pe Cel ce a acoperit cu valul mării oarecând, pe gonaciul tiran, sub pământ L-au ascuns fiii celor mântuiţi, însă noi cu fecioarele să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a proslăvit. Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Plecându-Şi genuchii S-a rugat, Căruia se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de sub pământ. Deci pleacă-Te şi îmi ascultă rugăciunea mea, precum Tatăl, Căruia Te-ai rugat, S-a plecat şi Te-a ascultat.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Tu întru rugăciune ai pronunţat, Tată, ca să Te arăţi pe Tine adevăratul Lui Fiu; deşi N-am făcut nici un rău, dar gata sunt spre bătăi; deci şi pe mine, cel mult înrăutăţit, Iisuse al meu, izbăveşte-mă de cumplitele chinuri ale iadului.

Slavă…

Întru sudoarea ta vei mânca pâinea ta, ai zis întâiului om căzut; deci ca un al doilea Adam când Te-ai rugat, sudoare de sânge s-a stors din preacuratul Tău Trup; căci ca o hrană, voinţa Ta o ai adus Tatălui, Iisuse Hristoase, pe mine, cel ce nici una din poruncile Tale nu am făcut, cu picăturile sângerândei Tale sudori spală-mă, Te rog.

Şi acum…

Nu mai este de acum pământul sub blestem, căci cu sângele Fiului tău s-a binecuvântat. Pământule bune, cu Preacurata Fecioară, rădică-ţi praful şi cenuşa, spre slăvirea lui Hristos Dumnezeul nostru.

Cântarea 3-a

Pe Tine Cel ce pe ape ai spânzurat tot pământul fără ţinere, văzându-Te zidirea spânzurat în locul Căpăţânii, de multă spaimă s-a cuprins, strigând: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne, iubitorule de oameni.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Au adormit, îngreuiaţi fiind de somn, Apostolii, când Te-ai depărtat de la ochii lor către rugăciune, în grădina Ghetsimani, ridică-mă pe mine lenevosul şi trândavul spre a-Ţi aduce închinăciunile cuvenite.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Ca un adevărat Păstor, văzând pe lupul Iuda că vine, Eu sunt, prietene, ai zis către vicleanul ucenic, îndemnând către pocăinţă pe cel căzut.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Pe mine cel ce totdeauna păcătuiesc şi nicidecum nu-mi vin întru simţire, îndreptează-mă către calea mântuirii, o, mult iubitorule de oameni, Doamne. Dumnezeule şi Doamne al meu, adu-mă, Te rog, la calea cea dreaptă şi cu 20 puterea Ta izbăveşte-mă din gura lupului celui ce nevăzut mă pândeşte.

Slavă…

Cu arme şi suliţe ca asupra unui tâlhar au venit, când Tu ai fost adus ca o jertfă curată în biserică: Cel ce pentru păcatele mele pe Sineţi Te-ai adus, Doamne, nu mă trece cu vederea.

Şi acum…

Atingându-Se de urechea cea tăiată, a vindecat pe sluga Arhiereului, Fiul tău, doctorul sufletelor şi al trupurilor, deci şi tu, Maica Lui, toate neputinţele sufletului şi ale trupului meu vindecă-mi-le, ca ceea ce ai născut pe Tămăduitorul.

Sedealna

Nimic Tu n-ai răspuns celui ce i se părea că are putere asupra Ta, Cel ce smereşti pe cei mândri. Însă ai tăcut şi către cel ce fără ruşine Te apăsa cu minciuni de multe feluri, ca pe mine cel mult bârfitor să mă liberezi şi să mă înveţi a răbda toate.

Slavă… Şi acum…

Prefă-mi întru bucurie supărarea mea, Născătoare de Dumnezeu, ca una ce şi tu ai suferit negrăite supărări, văzând pe Fiul tău pătimind chinuri amare pentru mine cel osândit.

Cântarea 4-a

Deşertarea Ta cea Dumnezeiască pe Cruce văzându-o mai înainte Avacum, spăimântându-se a strigat, Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, împreunându-Te cu cei din iad, ca un Atotputernic.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Nici un cuvânt Tu n-ai răspuns lui Irod celui fără de ruşine, când fiii pieirii, tăiaseră pe Ioan, Înaintemergătorul şi glasul Tău, deci învredniceşte-mă, Hristoase, de răspunsul cel bun, la sfârşitul meu.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Irod căuta semne minunate, neînţelegându-Te pe Tine, minunea cea mare, că Dumnezeu fiind stăteai înaintea făpturii. Însemnează-mă cu lumina feţei Tale, Hristoase al meu, şi dă veselie inimii mele celei pătimaşe.

Slavă…

Acoperindu-Ţi faţa Ta despre bătăi, Heruvimii neputând privi aceasta, cu aripile s-au acoperit, deci acoperă-mă cu umbrirea Ta, pe mine cel fără de ruşine.

Şi acum…

Întristatu-s-a faţa ta, Fecioară, când ai văzut pe Fiul tău ducându-Se ca un făcător de rele de către iudei. Cu adevărat multă a fost îndelunga Ta răbdare, Fiule şi Dumnezeul meu, oftând tu ai grăit.

Cântarea 5-a

Către tine mânec, Cel ce pentru milostivire Te-ai deşertat pe Tine neschimbat pentru cel căzut şi până la chinuri Te-ai plecat, Cel ce eşti fără patimă, Cuvântule al lui Dumnezeu, pace dă-mi mie celui căzut, Iubitorule de oameni.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Pământul, aşternut picioarelor Tale, a crescut spini care au fost puşi deasupra capului Tău, Iisuse al meu. Ieşiţi fiicele Ierusalimului şi vedeţi pe Împăratul Măririi sub cunună de spini, pe Care L-au încununat nemulţumitorul neam al evreilor. Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Mincinoşi sunt fiii oamenilor, că pe Tine, viaţa tuturor, Te-au preţuit în treizeci de arginţi, şi Ţarina Sângelui cumpărând, cei ce Ţi-au vărsat Sângele Tău, cu acela spală haina mea, care după botezul pocăinţei o am întinat iarăşi cu păcate.

Slavă…

Lui Dumnezeu se cuvenea a se supune, judecătorii cei nebuni, iar nu lui Iuda, şi să nu fi judecat la moarte pe Stăpânul şi Judecătorul tuturor. Cel ce pentru mine ai primit chinuri de batjocură, Doamne, adu-mă la pocăinţă ca să nu fiu osândit la moarte.

Şi acum…

Pe Dumnezeul cel viu juratu-v-aţi asupra Viului Dumnezeu, prea nebunilor; însă cerul şi pământul răspund, că Dumnezeu este şi Fiul meu, Cel ce astfel pătimeşte, a strigat Maica Fecioara.

Cântarea 6-a

Prins a fost, dară nu s-a ţinut în pântecele chitului Iona, că al tău chip purtând, al Celui ce ai pătimit şi îngropării Te-ai dat, ca dintr-o cămară din fiară a ieşit şi a strigat străjerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila voastră o aţi părăsit.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Ieşit-ai, Iisuse, ca să-Ţi duci Crucea Ta, după cum au ieşit şi Abel cu Cain, ca să pătimeşti de la iudei: Vino şi acum de mă ridică şi pe mine nemernicul.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Mers-ai ca şi nevinovatul Isaac ca să-Ţi iei pe umeri Crucea Ta şi să Te aduci jertfă Tatălui pentru păcatele mele, într-un miros de bună primire.

Slavă…

Văzând Iacob scara întărită până la cer a zis: aceasta a fost Crucea Ta, cu care, ridică mintea mea cea trasă jos, către cele de sus.

Şi acum…

Nu plângeţi pentru mine, fiicele Ierusalimului, nu plânge pentru mine Marie, Maica Mea: căci curând vă veţi bucura, când mă voi ridica şi Mă voi proslăvi.

Cântarea 7-a

Negrăită minune, cel ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mormânt se pune fără de suflare, spre mântuirea noastră a celor ce cântăm: Izbăvitorule, Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Cu adevărat Tu eşti David, căci ai luat Crucea ca pe Psaltirea cea frumoasă, urcându-Te pe Golgota, ca să ne mântuieşti de mânia lui Dumnezeu Tatăl pe cei ce-Ţi cântăm; bine eşti cuvântat, Mielul lui Dumnezeu, în veacul cel ce ai făcut lumii veşnica mântuire.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Ca un prea bun iconom în casa Tatălui Tău, Hristoase Dumnezeule, ai adus Crucea Ta sfeşnic, pe care Tu Însuţi, ca o lumină lumii ai strălucit, ca să-Ţi cântăm Ţie: bine eşti cuvântat, Mielul lui Dumnezeu, în veci, Cel ce ai făcut lumii veşnică mântuire.

Slavă…

Ca o tămâie cu miros de bună mireasmă, din ruperea trupului Tău, sângele Ţi-ai adus lui Dumnezeu Tatăl, ca şi către Dânsul să mă aduci pe mine, cel ce-Ţi cântă: bine eşti cuvântat, Mielul lui Dumnezeu, în veci, Cel ce ai făcut lumii veşnică mântuire.

Şi acum…

Când ai văzut pe Fiul tău Hristos, spânzurat pe Cruce, pe Care tu L-ai născut fără sămânţă, de negrăită îndelunga lui răbdare tu curată te-ai mirat, pentru care, cu Dânsul te lăudăm.

Cântarea 8-a

Spăimântează-te cu înfricoşare cerule şi să se cutremure temeliile pământului; că iată se socoteşte între cei morţi, Cel ce locuieşte întru cele dintru înălţime şi în mormânt mic ca un străin se primeşte, pe Care, tineri bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Acesta este Fiul Tău cel iubit, Părinte Dumnezeule, Care S-a botezat de Ioan şi în Muntele Tabor S-a schimbat la Faţă, despre Care ai zis: Pe acesta să-L ascultaţi. Deci ascultă-I acum setea Lui cea pentru mântuirea mea, Care pentru mine murind, Îl laud pe Domnul, Cel ce ne-a răscumpărat cu Sângele Său, şi-L preaînalţ întru toţi vecii.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Acesta este Fiul Tău, Părinte Dumnezeule, pe Care L-ai trimis a Se smeri pe pământul cel dorit, care n-a primit graiurile Lui, ci L-a ispitit cu defăimări şi chinuri: neam din neam, pe Domnul Cel ce ne-a răscumpărat cu Sângele Său, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Slavă…

Acesta este Fiul Tău, Dumnezeule Părinte, Care născându-se n-a avut loc în lume unde să-şi plece capul. Trăind pe pământ, a fost prieten vameşilor şi păcătoşilor, şi S-a numit hulitor şi la moarte de defăimare S-a osândit, ca pe mine cel însărcinat cu mulţimea păcatelor, să mă sălăşluiască în locaşurile cereşti, cântându-I: Toate cele dinlăuntru ale mele lăudaţi-L pe Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum…

Acesta este Solomon pe scaunul său, acesta este Arhiereul ce şade în Altarul Său, acesta este Voievodul, Care dă armă nebiruită, Acesta este Fiul tău, Fecioară, şi Fiul lui Dumnezeu, pe care Tatăl Lui nu L-a cruţat pentru mine, ci L-a dat la moarte, ca închinându-mă Lui să-I cânt: Toţi cei din veac drepţi şi păcătoşi, răscumpăraţi cu Sângele Lui, lăudaţi-L pe Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea 9-a

Nu te tângui pentru mine Maică, văzându-mă în mormânt pe Mine Fiul tău, pe Care în pântece M-ai zămislit fără de sămânţă, că Mă voi scula şi Mă voi preamări şi voi înălţa cu mărire neîncetată ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste pe tine te măresc.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Cunosc cine e vinovat pentru chinurile Tale de pe Golgota. Eu, Doamne, eu, cu neînfrânarea Te-am răstignit pe Tine: dar nu-Mi pune mie întru păcat aceasta, celui ce mă pocăiesc cu tot dinadinsul.

Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!

Nu va mai păzi Heruvimul uşa Edemului, că iată, Tu Hristoase, viaţa mea, Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii. O, negrăită iubirea ta de omeni, învaţă-mă a-Ţi mulţumi Ţie după cum se cuvine.

Slavă…

Avut-ai scrisoare deasupra, Hristoase al meu: Iisus Nazarineanul, Împăratul Iudeilor, aceasta e mărturie către Tatăl, că Tu voinţa Lui ai plinit întocmai, deci scrie-mă, Te rog, în Cartea Vieţii şi pe mine robul Tău.

Şi acum…

Nu Mă lăsa pe mine singură, cea plină de întristare, ci degrab mângâie-Mă, Mângâierea mea, a grăit Fecioara. Dar eu cu ce voi răsplăti Ţie, Iisuse al meu; vino şi intră în inima mea, ca să nu fiu 30 mai mult fără Tine, ci Tu să viezi întru mine şi eu întru Tine.

Citește și – Rugăciune la rănile lui Iisus din mâini și din picioare

Surse articol:

1. Canonul Dumnezeieștilor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2017, pp. 17-30: https://edituraagapis.ro/wp-content/uploads/2017/09/Canonul-dumnezeiestilor-patimi-ale-Domnului-nostru-Iisus-Hristos-.pdf
2. Gheronda Iosif Vatopedinul, Atotiubirea înjunghiată, Cuvântul Ortodox: http://www.cuvantul-ortodox.ro/atotiubirea-injunghiata-gheronda-iosif-vatopedinul-audio-text/
3. Sfântul Ioan de Kronstadt, Să înțelegem de ce ne-a fost trimis Mântuitorul, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/sa-intelegem-de-ce-ne-fost-trimis-mantuitorul

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.