Hrăniți sufletul vostru cu rugăciunea, nu-l lăsați să moară de foame – Părintele Cleopa

Cea mai înaltă virtute este dragostea, spune Sfântul Apostol Pavel.

Dar ca să ajungi la dumnezeiasca dragoste îți mai trebuie ceva, anume rugăciunea.

Hraniti sufletul vostru cu rugaciunea, nu-l lasati sa moara de foame

Sfinții Părinți spun că rugăciunea este maica tuturor faptelor bune.

De ce? Pentru că fără rugăciune nu poți primi nici un dar de la Dumnezeu.

Dragostea, credința, nădejdea – toate acestea sunt daruri ale Duhului Sfânt.

Ele nu sunt în firea noastră, nici nu le putem lucra singuri, ci trebuie să le cerem de la Dumnezeu.

De aceea se spune că rugăciunea este cea mai mare faptă bună. Ea aduce în viața noastră harul lui Dumezeu și dragostea Lui în suflet.

Sfântul Isaac Sirul spunea că dragostea se naște din rugăciune. Iar Sfântul Maxim Mărturisitorul zice că nici una din faptele bune nu ne ajută să câștigăm dragostea precum ajută rugăciunea.

Părintele Cleopa spunea că toate faptele bune ne duc la Dumnezeu, însă nici una nu ne apropie atât de mult de El precum rugăciunea.

Rugăciunea este singura faptă care îl unește pe om cu Dumnezeu, după Sfânta Împărtășanie.

„Credința, nădejdea, înfrânarea, curăția, blândețea, îndelungă-răbdarea, dreapta socoteală, cumpătarea, nerăutatea, toate aceste fapte bune apropie pe om de Dumnezeu, dar rugăciunea nu-l apropie, ci îl lipește de Dumnezeu și îl face un duh cu Dumnezeu”.

Rugăciunea, zicea Părintele Cleopa, este ca un clei duhovnicesc. Ea lipește mintea și sufletul omului de Ziditorul său.

Citește și – Cele 4 arme ale creștinului – Părintele Cleopa

Nu doar pustnicii, călugării și oamenii sfinți se îndeletnicesc cu rugăciunea.

Rugăciunea este poruncă.

„Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită”, a zis Mântuitorul (Matei 26, 41).

Proorocul Davis spune în cartea psalmilor:

„Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea” (Ps. 33, 1).

Și Sfântul Apostol îndeamnă la rugăciune neîncetată.

Precum este aerul pentru trup așa este de vitală rugăciunea pentru suflet.

„Un suflet care nu se roagă e mort și satana își bate joc de dânsul, îl duce unde vrea. De aceea vă rog, întotdeauna aduceți-vă aminte de sfânta rugăciune în toată clipa și în toată vremea”.

Părintele Cleopa spunea că îndată ce ne sculăm dimineața din somn, primul lucru pe care trebuie să-l avem pe buze este sfânta rugăciune.

„Fie că ești în pat – dacă ți-e frig iarna, fie că ești jos, fie că ești bolnav, fie că ești sănătos, fie bătrân, începe, cum ai deschis ochii: „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție, Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Carele pretutindenea ești și toate le plinești și celelalte”.

Pentru masa de dimineață ne ostenim mult și facem multe pregătiri, dar pentru hrana sufletească prea puțin ne grijim.

„Roagă-te un ceas dimineața, dă-i un ceas hrană sufletului. […] Dă-i și lui măcar dimineață”.

Să luăm pildă de la proorocul David, care deși era împărat și avea o împărăție mare de condus, toată ziua se ruga.

Lui nu-i trebuia timp ca să se roage, pentru că se ruga neîncetat.

„Avea vreme acest prooroc de șapte ori pe zi să laude pe Dumnezeu. Auzi ce zice: „De șapte ori pe zi Te-am lăudat pe Tine, Doamne, pentru judecățile dreptății Tale”.

De la cuvintele acestui mare profet vin cele șapte laude zilnice care se fac în Biserică întru slava lui Dumnezeu.

Căci nu numai dimineața se ruga Regele David, ci în toată vremea și în tot locul.

„Seara și dimineața și la amiezi spune-voi, vesti-voi, și va auzi glasul meu” (Ps. 54, 19).

„La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale” (Ps. 118, 62).

Așa cum trupul nu poate trăi fără mâncare, fără apă, fără aer, așa nici sufletul nu poate avea viață fără rugăciune.

Nu uita că ai în tine ceva nemuritor în vecii vecilor. Este sufletul. Nu-l lăsa să moară de foame, dă-i și lui hrană. […] „Hrana lui este rugăciunea, meditațiile sfinte, citirea sfintelor scripturi”.

Nu doar sufletul se hrănește cu rugăciune, ci și mintea.

Sfântul Vasile cel Mare spune că Dumnezeu a zidit firea omenească în așa fel încât să nu stea niciodată goală.

Și fie o umplem cu rugăciune și cugetarea la Dumnezeu și la cele bune, fie ne-o umple diavolul cu vicleniile lui.

Părintele Cleopa spunea că dacă ținem mintea ocupată cu rugăciunea, vrăjmașul nu se poate apropia de noi.

Să ne deprindem să rostim tot timpul în gând sau cu buzele rugăciunea „Doamne Iisuse…”, „Preasfântă Născătoare…”, „Împărate ceresc…”.

Citește și – Când aveți o supărare mare, citiți Paraclisul Maicii Domnului – Părintele Cleopa

Sursă articol: Ne Vorbește Părintele Cleopa, Vol. 15, Rugăciunea – maica tuturor faptelor bune, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 41-46