Dumnezeu a creat binele și nu răul, pacea și nu războiul

Ne-am obișnuit atât de mult cu răul încât credem că acesta este un lucru normal.

Nu. Starea de rău care cuprinde o mare parte a lumii astăzi nu este ceva firesc.

Dumnezeu a creat binele si nu raul, pacea si nu razboiul

Dumnezeu a creat binele si nu raul, pacea si nu razboiul

Este împotriva firii și împotriva a ceea ce a creat Dumnezeu dintru început.

„Dumnezeu a creat binele și nu răul. Dumnezeu a creat pacea și nu războiul. Dumnezeu a creat sănătate și nu boala. Dumnezeu a creat veșnicia și nu timpul”.

Dumnezeu l-a creat pe om cu suflet nemuritor. Dar veșnicia lui nu este pe acest pământ.

Lumea se află sub stăpânirea diavolului. De aceea există atât de multă răutate și ură în lume.

Citește și – Cel mai mare lucru de care vom fi întrebați la Judecată este acesta: De ce nu am iubit? De ce nu am dat mai multă atenție semenilor noștri?

Să nu dăm vina pe Dumnezeu pentru cele care se petrec astăzi în lume.

De ce, fiind bun, Dumnezeu permite să se întâmple atâtea nenorociri?

Dumnezeu le îngăduie pentru că răutățile noastre s-au urcat până la cer și nu le mai poate suferi.

Cine poate sta împotriva dreptății și a judecății Sale?

Dumnezeu judecă cu dreptate și nu caută la fața omului, ci la inima lui.

De aceea, la sfârșitul lumii, va separa pe oi de capre. Adică pe cei buni de cei răi.

Iar la Înviere, zice Mântuitorul, oamenii vor învia fie spre viață veșnică, fie spre osândă veșnică.

Citește și – La Judecata de Apoi Dumnezeu va cere foarte puțin de la noi 

De ce Dumnezeu îi dă pe oameni la osândă? Nu El ne trimite în focul cel veșnic al iadului, ci noi singuri ne ducem acolo, de bună voie.

Prin punerea noastră în slujba diavolului și prin lucrarea „poruncilor” lui.

Să nu ațâțăm mânia lui Dumnezeu prin viețuirea noastră plină de fărădelegi.

Să nu ne facem dușmani ai propriului nostru Ziditor, întorcându-I spatele, scoțându-L afară din viața noastră și trăind după voile inimii noastre.

„Evanghelia lui Hristos este milă, bunătate și filantropie”.

Ce porunci ne-a dat Dumnezeu? Să-L iubim pe El ca pe Dumnezeul nostru cu toată ființa noastră. Apoi să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Să nu-l urâm, să nu-l ucidem.

Să nu luăm ce nu-i al nostru. Să nu spunem minciuni. Să nu nedreptățim pe nimeni.

Să nu ne închinăm la dumnezei străini. Să cinstim duminica, ziua de odihnă a Domnului.

„Și noi tocmai pe acestea le călcăm. Lumea face taman pe dos”.

Cu toate că avem Sfânta Scriptură de mii de ani și învățătura Mântuitorului ne este „predată” permanent în biserici, permanent cădem.

„Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca mai multă roadă să aducă” (Ioan 15, 1-2).

„Iată securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc” (Matei 3, 10).

Oamenii au devenit neoameni și prin răutatea lor, Îl chinuie pe Dumnezeu, spune Părintele Calistrat.

„Noi Îl chinuim pe Dumnezeu zilnic”.

Și totuși, nu El ne chinuie, ci consecințele faptelor noastre rele ne chinuie.

Să nu punem pe seama Lui toate atrocitățile care se petrec în lume.

„De ce sunt copiii abandonați în societate? Pentru că sunt mame iresponsabile”.

De ce sunt copii care nu au ce mânca? Pentru că au părinți iresponsabili”.

De aceea vine Hristos să facă judecată, pentru multa nedreptate care s-a răspândit în lume ca o molimă.

„Vine Hristos să explice lumii că El a dat soare pentru toți la fel. A dat apă, hrană, viață și cultul muncii pentru toți la fel”.

Domnul nu vine să facă judecată juridică, civilă sau politică. Ci vine să facă judecată sfântă și divină.

Fărădelegea nu va rămâne nerăsplătită.

Dumnezeu este Dreptul Judecător și Împăratul păcii.

Nimic necurat și spurcat nu poate intra în Împărăția Sa.

„Nu știți oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 9-10).

Nu putem trăi la nesfârșit în nepăsare. Trebuie să rupem legăturile păcatului și ale fărădelegii și să ne întoarcem la Dumnezeu, până nu este prea târziu.

„Nu trebuie să ne înfricoșeze a doua venire a lui Hristos. Pe noi trebuie să ne înfricoșeze sufletește starea la care vom fi când ne întâlnim cu Hristos”.

Să nu fim dintre cei cărora Mântuitorul le spune că nu sunt vrednici de Cina și de răsplătirea bunătăților Sale:

„Haina pe care o porți nu îți este de nuntă, prietene. Legați-l de mâini și de picioare și dați-l în întunericul cel mai dinafară.”

Citește și – Ce este judecata particulară și cea universală?

Sursă articol: Ortodoxia Tinerilor, Părintele Calistrat – De ce Dumnezeu ne lasă să suferim și să ne chinuim: https://www.youtube.com/watch?v=mRFXM6u2Nhc&ab_channel=OrtodoxiaTinerilor

Citeşte mai multe despre:

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.