Avem suficiente războaie de dus în noi înșine încât să ne mai preocupe altele – Pr. Calistrat

Când veți vedea războaie și neamuri ridicându-se unele peste altele, să nu vă temeți, spune Domnul în unul din cuvintele Sale proorocești.

Acestea sunt doar începutul durerilor. Toate trebuie să fie, zice Mântuitorul.

Avem suficiente razboaie de dus in noi insine ca sa ne mai preocupe alte razboaie

Avem suficiente razboaie de dus in noi insine ca sa ne mai preocupe alte razboaie

„Săgețile Domnului sunt fulgere bine țintite, care lovesc la țintă fără greș”.

Aceste cuvinte, ale Profetului Isaia, ne arată că nu poți scăpa de cele care sunt scrise pentru tine.

Dacă-i scris să morți de glonț, spune Părintele Calistrat, crezi că ai să mori călcat de mașină?

Există pentru fiecare dintre noi un pahar al pătimirii pe care trebuie să îl bem la un moment dat.

Dumnezeu știe care este acel pahar pentru fiecare.

Dar să nu ne temem. Cea mai puternică armă a creștinului este nădejdea în Dumnezeu.

Această armă de încurajare este tot timpul cu noi. Și dacă n-o avem, să o dobândim.

„Fie Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine”.

Și de va fi să trecem prin perioade de sărăcie și mari lipsuri, să nu ne pierdem credința.

„Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului”, spune Proorocul David în psalmul 54 (25).

Noi trebuie să rămânem drepți sau să ne îndreptăm înaintea lui Dumnezeu și El nu ne va părăsi în necazurile noastre.

Citește și – Atâta mai ține lumea, cât e pace – Părintele Ilie Cleopa

Nu ne sunt de nici un folos planurile pe care le facem, neștiind planul lui Dumnezeu cu această lume, dar și cu viața fiecăruia.

Cel mai bun plan este să ne așezăm la rugăciune.

„Pune-te în genunchi și vorbește cu El, căci El îți va spune ce să faci”.

Este important să ne rugăm ca Dumnezeu să lumineze mintea și ochii noștri, ca să înțelegem și să primim voia Lui.

„Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele” (Ps. 118, 105).

Legea și poruncile Lui să fie cugetarea noastre de căpătâi.

„Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult de mii de comori de aur și argint” (Ps. 118, 72)

„De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aș fi pierit întru necazul meu” (Ps. 118, 92).

Dumnezeu este scăparea și puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul și se muta munții în inima mărilor” (Ps. 45, 1-2).

Vedem așadar cum psalmii ne învață că frica de Domnul este izbăvitoare. Ea ne apără de frica cea mistuitoare a chinurilor și a morții.

„Atunci când auzim de molime, de cutremure, de războaie, de ciumă, de foamete, să fim spovediți și împărtășiți”.

Să nu ne prindă sfârșitul încărcați cu mulțime de păcate.

„Izvoare de lacrimi s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta” (Ps. 118, 136).

Iată ce trebuie să facem noi, la început de post, spune Părintele Calistrat. Dar și la începutul acestor semne pe care le vedem în jur.

Să ne apropiem de Dumnezeu, pentru că El este izvorul vieții și al nemuririi.

Ai lui suntem toți, nu ai lumii acesteia trecătoare.

„Că dacă trăim, ai Domnului suntem, și dacă murim ai Domnului suntem”, spune Sfântul Apostol Pavel.

Să nu plecăm urechea la toate știrile, proorociile, previziunile și zvonurile înfricoșătoare despre războaie și sfârșitul lumii.

Să ne adăpăm mintea cu cuvântul și poruncile lui Dumnezeu și El ne va da încețelepciune.

Începutul înțelepciunii este frica de moarte.

Iată deci, cea trebuie să ne preocupe pe noi: propria noastră moarte, nu sfârșitul lumii.

„Să ne îngrijoreze soarta noastră personală. Războiul lăuntric cu sinele. Războiul lăuntric cu semenii. Războiul lăuntric cu patimile. Războiul lăuntric cu mândria, cu lipsa de dragoste, înțelepciune, lucrare duhovnicească”.

„Avem suficiente războaie de dus în noi înșine, care nu se văd și nu se aud”.

Și dacă ne temem de moarte, nu este firesc să ne pregătim pentru aceasta? Nu ca să ne împotrivim ei, ci ca să o biruim.

Și cum biruim moartea? Omorând mădularele păcatului care lucrează în noi.

Omorând patimile și toate răutățile noastre.

Luând crucea și urmând pe calea cea strâmtă ce duce către Hristos și către Înviere.

Vedem în jurul nostru acel tablou descris de Mântuitorul. Anume că lumea se însoară, cumpără, vinde, zidește, aleargă, adună.

„Societatea fierbe înainte. Bursele cresc, mașinile se schimbă, tehnologia avansează, știința descoperă, lumea înaintează. Ajungem în cosmos, în galaxii, pe planete, căutăm apă pe alte tărâmuri, căutăm viață”.

Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, spune Mântuitorul.

Și cine nu este cu El, nu poate face nimic. Și cine nu adună cu El, risipește.

Vedem cum oamenii au fost nevoiți să își lase casele lor încuiate și toată agoniseala lor și să fugă din cauza fricii de moarte.

Dar unde merg poate găsesc și mai multă tulburare.

Soluția la necazurile noastre nu este emigrarea sau fuga sau ascunderea. Ci credința în Dumnezeu.

Măcar cât un bob de muștar de-ar fi credința noastră.

Moartea de care ne temem înseamnă unire cu Hristos. Ea este o sărbătoare pentru cel credincios și drept.

Căci merge să se întâlnească cu Cel pe care L-a iubit și L-a slujit și Care i-a făgăduit odihna și desfătarea veșnică.

Sursă articol: Calea Spre Mântuire, Pr. Calistrat: A început sfârșitul! Căutați să vă spovediți și să împărtășiți”: https://www.youtube.com/watch?v=o-FJYxDcMvQ&ab_channel=CaleaSpreM%C3%A2ntuire

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.