Izbucnirea războiului – Părintele Teologos din Muntele Athos

Ca și creștini, scopul nostru este nu să câștigăm vreun război, ci să câștigăm pacea.

Războaie au fost și poate că vor mai fi. Despre venirea lor a vorbit Însuși Mântuitorul.

Izbucnirea razboiului – Parintele Teologos din Muntele Athos

„Iar când veți auzi de războaie, și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul.

Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor” (Marcu 13, 7-8).

Despre apropierea războaielor au proorocit mulți părinți înduhovniciți.

Părintele Teoloos din Muntele Athos spune că zidirea lui Dumnezeu ne predispune la o stare de pace și de bucurie.

Toate câte a creat Dumnezeu au fost și sunt „bune foarte”.

Dacă privim natura, în toată splendoarea ei, ea transmite o stare de liniște.

Cu toate acestea, sufletul nostru este foarte tulburat.

Pe dinăuntru suntem deja într-o stare de război.

De aceea auzim deseori folosindu-se această expresie: „izbucnirea războiului”.

Războiul este în noi, de aceea vorbim despre izbucnirea lui în afară, spune Părintele Teologos.

„Aceasta este starea lui Adam de după cădere. Este o stare de război, de tulburare, de luptă împotriva semenilor săi. Suntm de fapt o civilizație a războiului și prea puțin a păcii”.

Pacea pe care trebuie să o căutăm nu este cea din lume.

Pacea adevărată ne-o dă Dumnezeu. De aceea a zis Mântuitorul că pacea pe care ne-o dă El nu este precum pacea pe care ne-o dau oamenii.

„Hristos este pacea noastră, însă Hristos nu-Și are locul în această lume”.

Pornirea spre război este inolculată astăzi în toate mediile, începând cu jocurile pe calculator la care se uită tinerii și până la filmele de la televizor.

Toate arată violență, lupte, furturi, omoruri.

Inclusiv știrile și informațiile din presă sunt îndreptate spre ideea de negativ și distrugere.

Accentul cade pe „învingerea celuilalt și nu a răului din noi”.

Fiecare urmărește stârpirea răului din afară și nu din el însuși.

„Cultura războiului se depășește prin atenția la noi înșine și prin credința concretă în Hristos”.

Un război câștigat împotriva semenilor înseamnă o condamnare la singurătate.

Ce folos de câștigă cineva lumea întreagă dar își pierde sufletul?

Actul de război este un act de violență împotriva celuilalt.

Este unul din cele mai grele păcate, care încarcă grozav conștiința și aduce în suflet o stare de iad.

Starea normală a societății noastre trebuie să fie una de într-ajutorare și nu de competiție sau de luptă, spune Părintele Teologos.

În loc să ne ajutăm și să ne unii pe alții, ne împotrivim unii altora. Ne certăm între noi, ne luăm la întrecere, ne punem piedici unii altora.

Nu pentru această lume a murit Hristos. De aceea Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să nu primim duhul acestei lumi, care este potrivnic lui Dumnezeu.

Lumea nu face decât să cultive egoismul, trufia și iubirea de sine, până la cotele cele mai înalte.

„Fraților, duhul acestei lumi este duhul mândriei și cruzimii, iar Duhul cel de la Dumnezeu este Duhul smereniei și blândeții”.

Sfântul Nicolae Velimirovici spune că Duhul lui Dumnezeu îl face pe om „puternic, strălucitor, pașnic, mulțumitor și plăcut”.

Îl face puternic în virtuți și înțelept împotriva răutății și vicleniei diavolului.

Îl face puternic împotriva păcatului și a patimilor din inima sa.

Îl face blând vizavi de semenii săi și aspru vizavi de propriile sale păcate.

Sfântul Tertulian spunea că omul are un suflet creștin din fire.

Ceea ce îl strică este duhul acestei lumi, care îl face fiu al mâniei.

„Duhul acestei lumi face lupi din mielușei, câtă vreme Duhul lui Dumnezeu face din lupi miei blânzi”.

Dorința cuiva de a demonstra că este mai bun, că este primul, că este cel mai tare, este o dorință distructivă.

„Mai bun nu înseamnă mai tare, ci înseamnă mai iubitor”.

Ceea ce ne distruge ca oameni este răutatea, ura și vânarea celuilalt.

Lumea aceasta este o adevărată scenă a războiului dintre oameni.

„Prea puțină pace, prea puțin Hristos”.

Războiul dintre oameni este generat de fapt de războiul oamenilor împotriva lui Dumnezeu. Îndepărtarea noastră de Dumnezeu.

Citește și – Împărțiți, dar nedespărțiți până la capăt – Pr. Constantin Sturzu

În momentul în care dispare iubirea dintre oameni, atunci va veni sfârșitul.

„Dumnezeu dă foarte multe semne. Vedeți că sunt foarte multe icoane care plâng. Din cauza asta plâng icoanele, pentru că situația este de plâns”.

Cum am ajuns în această stare deplorabilă? Cauza este păcatul ridicat la rang de virtute, spune Părintele Teologos.

„Astăzi trăim o nesimțire civilizațională. Sunt foarte puține șanse ca să se redreseze situația amiabil”.

Când oamenii nu mai ascultă de poruncile lui Dumnezeu, El intervine prin mijloace extreme.

Este nevoie de multă pocăință și smerenie.

„Trebuie să ne pocăim, trebuie să ne întoarcem din drumurile noastre greșite, războinice”.

Cel care învinge este cel care se pocăiește, cel care se smerește, cel care este mai aproape de Dumnezeu, spune Sfântul Nicolae Velimirovici.

Citește și – Iubirea declară război împotriva tuturor formelor de rău și urât din lume

Surse articol:

1. Taina Căsătoriei, Sfântul Nicolae Velimirovici – Despre duhul lumii și Duhul lui Dumnezeu: https://tainacasatoriei.wordpress.com/2009/05/20/despre-duhul-lumii-si-duhul-lui-dumnezeu/
2. Părintele Teologos, Izbucnirea războiului: https://www.youtube.com/watch?v=Qv9J3BqMP0Y&ab_channel=OChilieAthonit%C4%83-BucuriidinSf%C3%A2ntulMunte