A profețit Dosteoveski pandemia din zilele noastre?

Feodor Dostoievski este unul din cei mai iubiți autori de literatură cu duh creștinesc.

Credința ortodoxă a avut-o întipărită în conștiința lui încă din copilărie, de către mama sa.

Cititorii pot găsi în operele sale idei profund religioase. Inclusiv unele „profeții”, care par să prindă viață chiar în zilele noastre.

Părintele Constantin Sturzu remarca într-un articol publicat pe site-ul Doxologia latura profetică a marelui scriitor rus.

Profeții cutremurătoare pot fi găsite în mai multe romane, precum „Frații Karamazov” sau „Crimă și pedeapsă”.

Un fragment care reflectă într-o măsură semnificativă realitatea zilelor noastre este cel din Epilogul acestui roman.

Cei care au citit cartea în trecut nu au sesizat poate nota profetică a acestui pasaj.

Astăzi însă, pare că realitate bate filmul, ficțiunea și imaginația.

„Crimă și Pedeapsă” a fost scris în anul 1866. Să fie oare o pură întâmplare această potrivire între ideile lui Dostoievski și realitate cu care ne confruntăm în prezent?

Pasajul profetic este de fapt un coșmar al unui personaj din roman. Este un vis urât, apărut în urma unui delir. Nu era o realitate nici măcar în carte.

„Raskolnikov zăcu în spital până la sfârșitul Postului Mare și în Săptămâna Patimilor. În convalescență, își aminti de un coșmar pe care-l avusese pe când zăcea în pat cu febră mare, adesea pradă delirului.

Visase atunci că lumea întreagă era osândită să cadă victimă unei molime înfiorătoare, nemaiauzită și nemaivăzută, care, iscată în străfundurile Asiei, se abptuse asupra Europei. Toți erau condamnați să piară, în afara unui număr restrâns de privilegiați. Apăruse o specie nouă de trichine, niște vietăți microscopice care pătrundeau în trupul omului.

Acești corpusculi erau înzestrați cu rațiune și voință. Oameinii în trupul cărora izbuteau să se aciueze turbau și-și pierdeau mințile. Dar niciodată, niciodată până atunci, niște ființe umane nu se socotiseră mai înțelepte, nu fuseseră mai sigure că erau depozitarele adevărului, ca indivizii contaminați. Acestora li se părea că nicicând nu existaseră verdicte, legi științifice, convingeri morale și credinței mai infailibile ca ale lor.

Sate întregi, orașe întregi, popoare întregi se molipseau și cădeau pradă nebuniei. Toți erau agitați și se mai înțelegea om cu om. Fiecare credea că el singur stăpânește adevărul adevărat și, uitându-se la ceilalți, pe care îi credea rătăciți pe căi greșite, era cuprins de disperare, se bătea cu pumnul în piept, îi implora plângând și frângându-și mâinile.

Oamenii nu mai știau ce e bine și ce e rău, pe cine să condamne și pe cine să absolve de vină […] Meșteșugirile vitale erau părăsite, întrucât fiecare se credea mai deștept, voind să-și impună ideile și să-și introducă reformele; agricultura fusese lăsată de izbeliște” (F. M. Dostoievski, „Crimă și pedeapsă”).

Coșmarul personajului lui Dostoievski nu are doar un corespondent vizibil în realitatea de acum.

Are și caracter apocaliptic. Sfântul Antonie cel Mare vorbește despre semnele sfârșitului lumii menționând de înnebunirea oamenilor.

„Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și, când vor vedea pe cineva că nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicând că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor” (Patericul).

În vremile din urmă, oamenii vor avea atât de puțină credință, încât cel care va chema numele lui Dumnezeu, se va mântui.

Sfinții Părinți spun că cei din zilele din urmă nu vor păzi poruncile lui Dumnezeu.

Dar vor avea încercări atât de mari, încât cei care vor fi găsiți curați în acea încercare, vor fi mai mari decât Sfinții Părinți din vechime care s-au nevoit prin post, rugăciune și privegheri.

Citește și – Care sunt cauzele reale ale pandemiei – Părintele Teologos

Surse articol:

1. Pr. Constantin Sturzu, O altă profeție a lui Dostoievski, Doxologia: https://doxologia.ro/o-alta-profetie-lui-dostoievski
2. Diac. George Aniculoaei, Dialogul lui Dostoevski cu Dumnezeu, Creștin Ortodox: https://www.crestinortodox.ro/religie/dialogul-dostoievski-dumnezeu-151172.html