Cine poate să scape de gura lumii

Câte bordee, atâtea obiceiuri, spune o vorbă din popor.

Câți ochi, atâtea păreri. Câte guri, atâtea vorbe.

Cine poate să scape de gura lumii

Cine poate să scape de gura lumii

Cine intră în gura lumii, nu are cum să iasă teafăr.

Dar cine poate scăpa de gura lumii? Orice am face, niciodată nu-i vom putea mulțumi pe toți.

A plăcea oamenilor înseamnă a umbla după slava deșartă. Iar slava deșartă nu-i este plăcută lui Dumnezeu.

Cei care sunt lăudați de oameni și-au primit plata lor, zice Mântuitorul.

Și fiindcă nu-i putem mulțumi pe toți, mai bine ne-am vedea de treburile noastre fără să ne pese de ceea ce gândesc sau spun alții despre noi.

Întotdeauna cineva va avea ceva de comentat la adresa noastră.

Citește și – Satul fără reguli – pildă creștină folositoare

O povestioară spune că un om cu fiul său s-au pornit spre târg cu un măgar. Vroiau să vândă animalul de povară și să ia bani pe el.

Și au pornit toți trei unul lângă altul, adică pe jos. Măgarul mergea în mijloc, iar tatăl și băiatul pe lângă el.

Pe drum s-au întâlnit cu niște oameni care i-au luat în râs:

„Ce oameni proști, își rup încălțămintea și picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!”

Lând aminte la vorbele acelea, tatăl s-a suit pe măgar și au mers mai departe.

După ce au mers o vreme, s-au întâlnit cu alții, care au început să-l mustre pe bărbat:

„Ce tată fără pic de inimă! Uite, că nu are nilă de copilul lui. Îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!”

Atunci bărbatul s-a coborât de pe măgar și l-a suit pe copil pe animal.

Nu au mers mult și au dat de alți călători. Aceia au început a aduce critici tatălui că nu și-a educat odrasla:

„Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creștere bună? Iată, bătrânul merge pe jos, iar fiul său călare pe măgar”.

Îndată tatăl s-a suit pe măgar și mergeau amândoi călare.

La câțiva pași distanță au auzit o altă ocară:

„Ia uitați-vă ce oameni tirani! Două matahale de oameni sănătoși merg călare pe un biet măgar”.

Cuprinși de mare nedumerire, bărbatul l-a întrebat pe copil ce ar trebui să facă oare ca să fie pe plac lumii.

„Ascultă, măi fiule, cu oamenii aceștia nu o scoatem la capăt”.

Atunci bărbatului i-a venit în minte să lege măgarul cu picioarele în sus de o prăjină de lemn și să îl care în spinare amândoi.

Așa au pornit la drum, încât toți care îi vedeau râdeau de ei și îi credeau nebuni.

Morala acestei povestiri este aceasta:

„Orice ce ai face, de gura lumii tot nu vei scăpa. Așa că ține cont de ea numai când este spre binele tău, omul”.

Citește și – Persoanele antipatice sunt oglinda în care ne vedem pe noi – Maica Siluana Vlad

Sursă articol: Resurse Ortodoxe, Gura Lumii: https://www.resurse-ortodoxe.ro/text/124-gura-lumii

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.