Cum știi că există Dumnezeu dacă nu Îl vezi?

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință, spune în Molitfelnic, la slujba înmormântării.

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, decât numai Fiul, Cel Ce S-a pogorât din cer.

Cum stii ca exista Dumnezeu daca nu il vezi

Cum stii ca exista Dumnezeu daca nu il vezi

Când Moise I-a cerut lui Dumnezeu să i se arate, Dumnezeu i-a spus că nu poate om să privească fața Lui și să mai trăiască.

Petrecând în acest trup muritor, suntem departe de Domnul, spune Sfântul Apostol Pavel.

„Căci umblăm prin credință, nu prin vedere” (II Corinteni, 5, 7).

Fericiți cei ce nu au văzut, dar au crezut, spune Mântuitorul.

Dintre aceștia fac parte toți cei care cred în Dumnezeu și nu au nevoie de semne.

Cred pentru că simt. Credința este întipărită în sufletul nostru încă de la naștere, căci suntem făpturi create de Dumnezeu.

El și-a pus amprenta în ființa noastră și orice am spune, orice am face, nu Îl putem nega.

Despre credința prin credință și nu prin vedere ne ilustrează o pildă creștină foarte frumoasă.

Era odată un dineu. Iar printre cei care luau parte la masă se afla și un om ateu.

Lângă dânsul stătea un creștin, pe care la un moment dat l-a întrebat iscoditor:

„De unde știi tu că Dumnezeu te-a iertat pentru păcatele tale sau că îți ascultă rugăciunile, când, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea?”

Acest tip de întrebare îl adresează de regulă o persoană care se crede atee, dar care în sinea sa este dornic să afle adevărul.

La această întrebare, creștinul respectiv îi răspunde tot printr-o întrebare:

„Dar tu, de unde știi dacă este zahăr în ceaiul pe care îl bei acum?”

Iar acela a zis că este evident de unde știe. Simte că este dulce.

„Deci știi că este zahăr în ceaiul tău, chiar dacă nu-l vezi. E, tot așa simt și eu dragostea lui Dumnezeu în inima mea”.

Aceste cuvinte sunt suficiente pentru a trezi în sufletul unui necredincios un licăr de credință.

O speranță că există Cineva acolo sus care ne-a dat viață și poartă grijă de noi.

Citește și – Cu cât mai puțină este credința noastră, cu atât mai multă ne este și tristețea – Sfântul Nicolae Velimirovici

Și a adăugat mai departe creștinul înțelept:

„Sufletul meu îngreunat de păcate se simte izbăvit prin puterea Sfântului Duh. Sfânta Liturghie, Sfânta Spovedanie, rugăciunile îmi înalță sufletul ce nu-și găsește liniștea decât la Dumnezeu”.

Omul nu poate să nege faptul că are suflet doar prin faptul că nu îl vede.

Sufletul nu are chip, dar în el se formează trăirile noastre. Când suntem triști nu avem nevoie de o dovadă în acest sens. Simțim o tristețe, o apăsare, o mâhnire și ne doare sufletul sau inima.

Când iubim pe cineva, simțim fiori și sufletul tresaltă de bucurie. Simțim nevoia să îl îmbrățișăm și să petrecem împreună.

Toate acestea sunt manifestări ale sufletului. Iar dragostea este trăsătura care ne face asemenea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Iubire.

„Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului”.

Citește și – Puterea rugăciunii făcute cu credință – o pildă frumoasă

Sursă articol: Resurse Ortodoxe, Liniștea sufletească: https://www.resurse-ortodoxe.ro/text/73-linistea-sufleteasca

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.