Libertatea omului – semnul dragostei lui Dumnezeu fata de om

Jean-Claude Larchet spune că Dumnezeu i-a dat lui Adam un chip asemenea Lui, dar această asemănare trebuia să fie realizată prin voia liberă a lui Adam.

Dumnezeu a riscat, putem spune, dându-i această libertate omului de a-L alege pe El.

Cuprins

Toggle

Riscurile libertății date omului

Pentru că prin chiar libertatea sa, Adam putea să urmeze o altă cale, să părăsească binele şi să meargă spre rău, separându-se de Dumnezeu prin propria sa alegere. Şi chiar asa s-a întâmplat.

Căci şarpele, luând chipul celui rău, a fost cel care i-a descoperit lui Adam o cale diferită, făcându-i o propunere seducătoare, şi anume aceea a gustării din Pomul Binelui şi Răului, cel de care Dumnezeu le-a interzis prin poruncă să se atingă.

Diavolul i-a şoptit atunci omului că dacă va gusta din fructul oprit, nu va muri aşa cum le-a zis lor Dumnezeu, ci vor fi asemenea lui Dumnezeu.

Această călcare a poruncii i-a adus omului moartea, deoarece el n-a vrut să se îndumnezeiască urmând un traseu ascendent cu ajutorul lui Dumnezeu, ci a vrut să se îndumnezeiască fără Dumnezeu.

Cea mai mare libertate a omului este libertatea faţă de păcat

Din momentul în care Adam s-a lăsat pradă momelii, ispita a contaminat sângele omului, răspândindu-se în lume ca o plagă pe care numai o jertfă curată precum trupul lui Hristos a putut-o stârpi definitiv.

Sfinţii Părinţi au văzut însă un motiv întemeiat în ispitirea omului, fără de care spun ei n-ar mai exista mântuire.

Astăzi, ori de câte ori suntem ispitiţi, ni se oferă şansa de a ne demonstra credinţa. Prin ispită, ni se pune în valoare credinţa, şi alegându-L pe Dumnezeu, iar nu pe cel rău, dobândim har şi forţă.

Fără putinţa de a săvârşi răul, Adam n-ar fi fost cu totul liber.

Voind ca omul să fie desăvârşit, Dumnezeu l-a creat după chipul Său şi l-a înzestrat cu o libertate absolută, menită să îl ajute pe acesta să ajungă la măsura desvârşirii şi să caute îndumnezeirea firii sale ca o necesitate.

Şi dacă realizarea desăvârşirii i-ar fi fost dată omului fără posibilitatea unei alegeri, el n-ar fi fost în mod real virtuos, pentru că ceea ce se face silit nu este virtute, aşa cum spune Sfântul Ioan Damaschin.

Libertatea este sănătatea sufletului

Aşadar, Dumnezeu l-a făcut pe om liber deoarece a vrut ca el să simtă răsplata pentru strădania sa. Şi pentru aceasta, a trebuit ca el să fie ispitit.

Fără această încercare, el n-ar fi avut nici un merit. Răsplata pentru toate faptele noastre bune nu este în mod real o virtute a noastră, ci un dar al lui Dumnezeu.

Însă virtutea noi o dobândim împotrivindu-ne ispitelor şi alegându-l în deplina noastră libertate pe Dumnezeu.