Împărțiți, dar nedespărțiți până la capăt – Pr. Constantin Sturzu

Dezbinarea dintre oameni este în întregime opera diavolului.

Unul din cele mai „înalte” scopuri ale lui este să ne separe ca frați, ca prieteni, ca familie, ca societate, ca neam.

Impartiti, dar nedespartiti

Impartiti, dar nedespartiti

Să ne împartă în tabere, care întotdeauna vor fi adverse una alteia.

Să ne dividă, să ne facă să ne urâm și să ne războim între noi.

Nu degeaba „satan” înseamnă „dezbinătorul”.

Și mai are o calitate la care trebuie să luăm seama. Diavolul este tatăl minciunii.

Prin minciună reușește să îi facă pe oameni să piardă adevărul și să se împotrivească lui.

În cele din urmă, cei orbiți de minciună îi vor face nebuni pe cei care au păstrat licărul de adevăr în minte.

Când le vorbește iudeilor care nu puteau să primească cuvântul Lui și să creadă în El, le spune că ei sunt fii ai tatălui minciunii.

„Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El, de la început a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el.

Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii” (8, 44).

Tatăl minciunii vrea să dezbine oamenii, să îi rupă pe unii de alții ca să devină mai vulnerabili.

Cu cât ne separăm mai mult, cu atât ne însingurăm mai mult și nu ne mai putem apăra.

Omul nu a fost creat ca să trăiască izolat, ci a fost creat pentru comuniune, pentru dăruire, pentru iubire.

„Nu este nimic creștinesc în a împărți oamenii pe categorii pentru a eticheta sau a discrimina”, spune Părintele Constantin Sturzu.

Ceea ce ne trebuie este unirea, și nu dezbinarea. Iar această unire trebuie să se facă mai întâi în cuget.

Să fim cu toții în același gând, în aceeași credință în care ne-am născut.

Suntem fiii lui Dumnezeu și nu ai diavolului. De El trebuie să ascultăm și El Singur trebuie să ne avem credința.

Tot ce avem mai de preț este dragostea Tatălui, dar și faptul că ne avem unii pe alții.

„Toi împreună suntem și împreună pătimim în aceste vremuri grele, că doar prin solidaritate putem birui”.

Putem fi împărțiți de forțe lumești, spune Părintele Sturzu, dar este esențial să rămânem nedespărțiți în Dumnezeu.

Citește șiCu iubire și unire putem învinge această boală cumplită – neurochirurgul Vlad Ciurea

Destul ne este că ne-am separat de Dumnezeu în momentul căderii lui Adam. De atunci, departe de El petrecem, din pricina păcatelor noastre.

Nu mai avem o legătură directă cu Cel ce este izvorul vieții noastre.

Prin căderea lui Adam și a Evei s-a realizat ruperea de Creator a întregii omeniri. Dar totodată s-au dezbinat și oamenii între ei.

Prima crimă a avut loc chiar la începutul omenirii, iar ea s-a petrecut chiar în cadrul familiei. Cain a ucis pe fratele său Abel.

Apoi au apărut popoarele și limbile diferite.

Venirea Mântuitorului în lume a avut mai multe scopuri. Între ele și acela de a ne împăca din nou cu Tatăl și cu semenii noștri.

„Pentru ca toți să fie una”, spune Sfântul Evanghelist Ioan.

Dumnezeu vrea ca toți să fim una, dar una cu El.

Nu a făcut niciodată diferență între cei de alt neam decât iudenii. Dimpotrivă, i-a dat de multe ori exemplu pentru credința lor puternică.

Trebuie să mai știm că Hristos nu a venit să aducă pace pe pământ. Pentru că nu aici este casa noastră.

Veșnicia noastră este în Împărăția lui Dumnezeu.

„Întrupându-Se, Domnul nu oferă raiul pe pământ, ci Împărăția cerurilor”.

El nu a venit să rezolve toate problemele noastre lumești și trupești. Nu a făcut să dispară foametea, bolile și suferința, decât pentru o scurtă durată.

Ba chiar ne-a atenționat că vom avea multe necazuri.

Cei care rămân în Hristos, rămân uniți în cuget și în simțire.

„Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască” (Galateni 3, 28).

Dacă Domnul a făcut această unire, cu atât mai puțin trebuie să ne separăm în cele lumești, pe criterii politice, sociale, medicale, economice sau etnice.

Așa cum spune Sfântul Apostol Pavel romanilor, „un trup suntem în Hristos și fiecare suntem mădulare unii altora” (Romani 12, 5).

Ca să putem iubi pe semenul nostru trebuie să-l considerăm aproapele nostru și mai mult, parte din noi.

Purtați-vă sarcinile unii altora, spune Apostolul, și așa veți împlini legea lui Hristos.

Și care este legea Lui? Legea iubirii.

Dumnezeu este iubire și vrea ca fiii Săi să se iubească unii pe alții, așa cum El ne iubește pe noi.

Așa cum El trimite soarele și ploaia și darurile Sale peste toți.

Va veni o vreme când totuși va exista o separare. Pe aceea o va face Însuși Judecătorul, la sfârșitul veacurilor.

El va despărți pe cei buni de cei răi, de-a dreapta și de-a stânga Lui.

Această separare se va face atunci pe temeiul dreptății și al adevărului.

Fiecare va fi rânduit acolo unde merită, după faptele ce le-a făcut în această viață.

Să nu ne grăbim să facem noi această separare și judecată, ca să nu ne asemănăm diavolului, care a vrut să preia tronul lui Dumnezeu.

Ci câtă vreme mai este lumina cu noi, să lucrăm faptele luminii, ca să fim fiii Luminii.

Citește șiRugăciune pentru unire și iubire între oameni

Sursă articol: Părintele Constantin Sturzu, Împărțiți, dar nedespărțiți, Doxologia: https://doxologia.ro/impartiti-dar-nedespartiti

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.