Dacă Dumnezeu le stă împotrivă celor mândri, de ce ne mărim?
Pentru oamenii trufași ai acestei lumi, mândria este un lucru de mare cinste.
Aceștia nu știu însă că înaintea lui Dumnezeu, înălțarea de sine este un lucru drăcesc.
Mandrie si smerenie
Lucifer, cel mai frumos și mai luminos dintre îngerii din cer a căzut din pricina mândriei. El a vrut să-și așeze scaunul deasupra lui Dumnezeu și a fost aruncat pe pământ.
Dăm dovadă de mândrie ori de câte ori de ne înălțăm cu mintea. Sau ne credem grozavi. Sau punem pe seama noastră reușitele noastre.
„Nu fi mândru și măreț – ca să nu te asemeni dracilor; nu te înălța cu inima – ca să nu fii la măsura lor”.
Căderea lui Lucifer din slava divină ne arată că mândria are un drum descendent. Înălțarea de sine și trufia nu ne duce undeva sus, după cum putem crede, ci ne aruncă în cea mai adâncă prăpastie.
Cel ce se înalță pe sine se va smeri, spune Psalmistul.
Smerenia este cea care ne oferă un drum ascendent. Prin smerenie omul poate ajunge până la Dumnezeu.
Cel ce se smerește pe sine se va înălța.
Cel smerit nu se înalță singur, ci este înălțat de Dumnezeu, de Cel ce singur este smerit și blând.
„Fii blând și smerit – și vei fi înălțat de Însuși Domnul și te vei uni cu îngerii: „Spre unii ca aceștia îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriți, cu duhul umilit și care tremură la cuvântul Meu!”, grăiește Domnul (Isaia 66, 2).
Dumnezeu, celor smeriți le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă.
„Nimic nu este mai spurcat atât înaintea lui Dumnezeu, cât și înaintea oamenilor, ca înălțarea de sine și mândra, după cum nu este nimic mai plăcut și mai binevoitor, ca blândețea și smerenia”.
Mândria, oricât de satisfăcătoare ar fi pe moment, ea aduce numai tulburare în suflet.
Dimpotrivă, smerenia păstrează sufletul într-o stare de pace, de tihnă și de bucurie.
Citește și – Ceea ce ne va duce în Rai este nimicirea mândriei noastre, nimic altceva!
Cel smerit, orice i s-ar întâmpla, nu se tulbură. Nu își pierde liniștea. Rămâne neclintit, și la laude și la ocări, și în îndestulare și în lipsuri.
„Cel smerit și blând pururea petrece în pace; încel cel măreț și mândru mereu este tulburat și neliniștit”.
Tulburarea celui mândru vine de la cel rău. Pentru că mândria, îndreptățirea de sine și iubirea de sine sunt duhuri ale răutății, potrivnice lui Dumnezeu.
„Fii cu bună supunere și te vei asemăna îngerilor. Nu te mândri în fața nimănui, nici măcar pentru cel mai mic lucru – ca să nu fii tu însuți lepădat de la Dumnezeu. În nicio împrejurare nu te înălța – ca nu cumva, căzând, să te dedai la tot răul”.
Mândria se risipește când omul își conștientizează statutul de creație și nu de Creator.
Noi nu avem viață în noi înșine, nici putere asupra ei, nici putere să facem ceva fără ajutorul lui Dumnezeu.
Tot ce avem este darul lui Dumnezeu și nu meritul nostru.
Dacă Dumnezeu spune că celor smeriți le dă har, de ce alegem mândria?
Oare înțelegem noi cu adevărat cât de cumplit este să ne stea împotrivă Cel Atotputernic? Căci spune Proorocul că celor mândri, Dumnezeu le stă împotrivă.
Citește și – Cum poți ști dacă suferi de mândrie – „simptome” și leacuri duhovnicești
Sursă articol: Altarul Credinței, Nu fi mândru și măreț – ca să nu te asemeni dracilor; nu te înălța cu inima – ca să nu fii la măsura lor: https://altarulcredintei.md/nu-fi-mandru-si-maret-ca-sa-nu-te-asemeni-dracilor-nu-te-inalta-cu-inima-ca-sa-nu-fii-la-masura-lor/
