La fiecare lucru zidit de Dumnezeu ar trebui să zicem: „Iată minunea!”
Toate cele pe care le are omul vin de la Dumnezeu. Toate cele din viața noastră sunt daruri ale Sale.
Și dacă ochiul nostru ar fi curat, am exclama la fiecare dintre ele: „Ce minune!”
Ne-am minuna de toate binefacerile lui Dumnezeu. Pentru că toate darurile Lui sunt desăvârșite și vrednice de minunare.
„Minunea nu este altceva decât un dar al lui Dumnezeu de care oamenii se minunează”.
Minuni nu sunt doar învierile din morți, vindecările din boli incurabile sau izbăvirea de primjedii cumplite.
Minune este tot ce ne înconjoară.
Sfântul Nicolae Velimirovici spune că dacă oamenii ar fi în starea de neprihănire din Rai, ar socoti minune orice lucru zidit de Dumnezeu.
Ar rosti atunci cu mirare în fiecare clipă și la fiecare suflare: „Iată minunea!”
Însă fiindcă ochiul și cugetul nostru lăuntric nu mai sunt îndreptate spre Dumnezeu, ci s-au întinat de păcat, nu mai vedem Creația ca pe o minune. Ci ca pe un lucru obișnuit.
Nici măcar viața noastră nu o mai considerăm o taină, ci un lucru firesc.
Aceast lucru arată starea noastră căzută.
De aceea, văzând stadiul dobitocesc la care a ajuns omul, Dumnezeu îngăduie din timp în timp câte o minune „ieșită din comun”, ca să ne trezească din somnul nesimțirii.
„Dumnezeu, după mila Sa față de omenirea bolnavă, adaugă încă o minune la nenumăratele Sale minuni, pentru a-l deștepta pe om și a-l trezi din mohorâta, de suflet pierzătoarea obișnuință de a trece cu vederea minunea și de a o privi ca și cum nu ar exista”.
Noi pe toate le socotim „normale”: pământul, cerul, soarele, aerul, apa, roadele câmpului.
Toate acestea sunt însă daruri și minuni ale lui Dumnezeu.
Omul nu poate face nimic din ceea ce a făcut Dumnezeu dintru început.
Oricât s-ar strădui să adauge staturii sale un cot, zice Mântuitorul, nu-i este cu putință.
„Cu fiecare minune a Sa, Dumnezeu vrea mai întâi să le aducă aminte oamenilor că El veghează asupra lumii, cârmuind-o prin atotputernica-I voință și înțelepciune, iar în al doilea rând, că oamenii fără El nu pot face niciun lucru bun”.
Nici o muncă agricolă nu are succes dacă nu dă Dumnezeu ploaie și căldură la vreme.
Nici o sămânță nu dă rod dacă Dumnezeu nu îi „asigură” toate condițiile necesare ca să crească.
Oricâte mașinării ar inventa omul, nimic nu poate izbuti fără voia și ajutorul lui Dumnezeu.
„Nici o pricepere omenească, potrivnică Legii lui Dumnezeu, nu este în stare prin sine însăși să aducă roade, nici cât o sămânță de muștar”.
Și chiar dacă o lucrare dă roadele așteptate, aceasta se face prin îngăduința și binecuvântarea lui Părintelui Ceresc. Care face să răsară soarele și să plouă și peste cei drepți, și peste cei nedrepți.
El este îndelung-răbdător și nu se mânie în fiecare zi, după zice Psalmistul. Pentru că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci mântuirea lui.
„Fiindcă Dumnezeu este de oameni Iubitor și nu pedepsește îndată, ci rabdă îndelung și așteaptă pocăința lor”.
Citește și – De ce nu vedem minuni în viața noastră?
Sursă articol: Sfântul Nicolae Velimirovici, Darurile lui Dumnezeu, Dicționarul Vieții Veșnice, Editura Egumenița, București, 2014, pp. 99-100