Sfântul Foca are dar de la Dumnezeu să îi apere pe cei din primejdii
Sfântul Foca este unul din cei mai cunoscuți sfinți. Numele lui și popularitatea lui, au dat naștere la apariția multor obiceiuri, superstiții sau tradiții populare.
În unele sate există credința că Sfântul Foca îi pedepsește pe cei care fac focul în ziua sa de pomenire.
Sătenii se tem să facă treburile din gospodărie în această zi, ca să nu fie loviți cu trăsnete și foc.
Alții postesc de ziua Sfântului Mina, și nu merg la câmp, pentru ca sfântul să îi apere de arșiță sau incendii.
Decât a urma acestor superstiții sau tradiții populare, mai este este ca oamenii să meargă la Biserică, să participe la slujbe.
Sfinții se prăznuiesc, prin rugăciune, prin urmarea exemplului vieții lor.
Există numeroase minuni consemnate, săvârșite prin mijlocirea lui.
O astfel de minune este consemnată în cartea „Proloagele”, din care se citește în Biserică la vremea Sinaxarului.
Ea este relatată de un om credincios din Pont. Acesta a povestit că un bărbat puternic, pe nume Zinon, a fost prins de Masalmia.
Fiind legat în lanțuri și zăcând la pământ, s-a rugat Sfântului Foca să-l slobozească de legături și să-l scape din acea primejdie.
Și pe când se ruga cu multă mâhnire, a adormit și a văzut în vis pe Sfântul Mina.
Acela s-a atins de el și i-a zis: „Te iartă te tine Iisus Hristos”.
Cutremurat din pricina acestei vedenii, s-a sulcat din somn și s-a văzut pe sine cu mâinile slobode de fier.
Ducându-se la casa lui, a spus tuturor ce minune a făcut Sfântul Foca cu el, prăznuind cu bucurie și recunoștință.
Chiar și în zilele noastre, Sfântul Mucenic Foca săvârșește minuni cu cei care-l cheamă în ajutor.
Căci el a primit de la Dumnezeu dar de a-i apăra pe aceia care strigă către dânsul cu credință la vremea ispitelor.
„Dar îndestulat ți-a dăruit ție Hristos, Foca, pururea pomenite, care dai deopotrivă darurile minunilor tuturor celor ce cer de la tine, și neîncetat strigă: „Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul” (Minei).
Rugați-vă la Sfântul Mina când sunteți în primejdie, pe mare, pe uscat sau prin aer.
Toți sfinții – dar mai cu seamă – mucenicii – au primit harul izbăvirii din nevoi și primejdii.
Fiecare creștin are evlavie la un sfânt anume, și pe acesta l-au chemat în felurite împresurări.
Așa s-a arătat de-a lungul timpul ajutorul sfinților. Minunile se petrec numai acolo unde este credință multă și smerenie pe măsură.
Sfinții ne slobozesc nu numai de legăturile de funii și lanțuri, ci și de legăturile patimilor. Mai cumplite decât lanțurile și închisoarea sunt viciile și patimile care înrobesc sufletul.