Cum se luptă îngerul păzitorul cu diavolul care vrea să ne piardă (povestire cu tâlc)

O povestioară foarte frumoasă și plină de învățături duhovnicești. Pentru cei care urechi să audă și cuget bun ca să priceapă.

Și inimă bună… ca să pună la suflet și să ție minte.

Cum se lupta ingerul pazitor cu diavolul

Cum se lupta ingerul pazitor cu diavolul

Nu-i lucru neștiut acela că toți avem un înger păzitor care ne stă alăturea de la Botez și ne povățuiește.

El ne dă în minte să facem binele și ne îndeamnă spre tot lucrul mântuitor.

Dar pe umărul stâng dă târcoale și îngerul cel întunecat. Acesta ne ispitește la rău.

Și nu de puține ori, șoptește lui amăgitoare sunt băgate în seamă de oameni.

Dar ia să vedeți că puterea lui Dumnezeu și a îngerului bun este mai mare decât a diavolului și a slujitorilor lui.

Era odată o femeie care nu era prea credincioasă. Dimpotrivă, se bizuia pe sine și era încrezătoare în ea.

Dar Dumnezeul Cel bun și iubitor de oameni, i-a lăsat spre ajutor îngerul păzitor, ca s-o păzească și s-o aducă la credința cea bună.

Această femeie asculta de diavol. Și diavolul acela care-o „povățuia” era mic dar foarte șiret și iscusit în vicleniii.

Îi spunea mereu că oamenii fac toate numai după interes, și că nici urmă de dragoste nu este în faptele lor.

Ea asculta glasul diavolului și zicea adesea:

„Ia mai lăsați-mă în pace! Oamenii numai de interesul lor știu. Și chiar când te ajută, tot din interes o fac!”

Aceste vorbe nu-s chiar departe de adevăr, de aceea și femeia asculta de diavol și tot ce-i zicea el, ea îngăduia.

Și tot cu altele și altele asemenea gânduri o „sfătuia” diavolul, până într-o zi, când prin rânduiala lui Dumnezeu, femeia s-a îmbolnăvit de o boală grea.

Și fiind ea săracă și având copiii mici, mult suferea că nimeni nu venea să-o cerceteze ori s-o ajute.

Și în loc să se smerească, mai mult se răzvrătea. Și văzând-o așa, diavolul prinsese și mai multă trecere la ea.

Suindu-se pe pernă lângă urechea bolnavei, începu a o îndemna cu tot felul de gânduri rele.

Iar ea asculta tot ce-i șoptea vicleanul și jeluindu-se spunea:

„Iată, n-am dreptate? Unde-s oamenii acum? N-am dreptate, Dumnezeule nemilos, când zic că nu se mai află bunătate în viața asta și că peste tot este interes și fățărnicie?”

Dar chiar și la auzul acestor vorbe de ocară, Dumnezeu n-a îngăduit ca femeia să rămână înșelată de diavol.

Ci i-a rânduit ajutor prin îngerul păzitor. Căci acesta stătea deoparte și plângea cu amar, mult mâhnindu-se pentru chinurile ce avea să le afle după moarte.

Citește șiDezvăluirile unei femei care s-a întors din cealaltă viață pentru a mărturisi cele văzute

A încercat de câteva ori să se apropie de ea cu gânduri bune, dar ea l-a repezit degrabă, zicând:

„Dumnezeu a uitat de mine!”

Dar primind vestire de la Dumnezeu, îngerul a mers la o vecină. Căci această femeie având suflet bun, degrab a ascultat îndemnurile lui.

Îngerul i-a pus femeii acest gând la inimă:

„Vecina ta este greu bolnavă, și mai osebit, caută a se răzvrăti împotriva lui Dumnezeu. Mergi, în numele Domnului Hristos, ajut-o!”

Luând aminte la acest glas lăuntric, a zis întru sine:

„Da, Doamne, merge-voi de îndată”.

Și după ce isprăvi treburile, se duse la vecina. Intrând la dânsa, i-a dat „bună ziua”, dar aceea asculta glasul diavolului care-I spune:

„Iată, a mai venit și ipocrita asta, dă-o afară!”

Îndată bolnava i-a spus cu un glas otrăvitor:

„Ce cauți aici la mine?”

Dar îngerul i-a șoptit repede vecinei să nu se tulbure, căci omul bolnav e în genere arțăgos.

Atunci vecina a zâmbit și înmuindu-și buzele în miere, a îndrăznit a-i grăi  din nou:

„Am venit să te ajut. Eu sunt vecina dumitale. Am aflat că ești bolnavă și iată, venit-am să te ajut. Ce-ți trebuie?”

Dar diavolul nu se lăsa mai prejos, și îi spunea bolnavei că vecina ei are vreun interes și să nu o asculte.

Dar vecina, povățuită de înger ce să spună, i-a spus că a venit să o ajute, fără nici un interes.

Și îndată a început a trebălui prin casă. A grijit de copii, a făcut mâncare, a ridicat-o pe bolnavă din pat. I-a dat apă, a făcut focul și toate cele necesare.

Când să plece, i-a zis bolnavei că o să vină și a doua zi.

Mormăind câteva vorbe, bolnava a început a cugeta întru sine la faptele vecinei.

Văzând mica schimbare a bolnavei, diavolul se silea și mai tare să o umple de gânduri rele.

„Nu se poate să nu aibă vreun interes, de vreme ce atâta treabă a făcut”.

De data asta, bolnava nu mai crezu pe deplin acestor gânduri și începuse a se îndoi de adevărul lor, zicându-și: „Să vedem, vine mâinie?”

Îngerul prinsese îndrăznire și îi șopti vecinei să meargă și a doua zi, ca nu o va lăsa pe ea Dumnezeu.

„Mergi în numele dragostei, ajută mai departe. Nu te lăsa, că nici pe tine nu te va lăsa Domnul Hristos”.

Citește șiDumnezeu nu rămâne niciodată dator celor care dau milostenie

Și mergând în ziua următoare la bolnavă, a găsit-o ceva mai îmbunată la inimă.

Și zâmbind nițel, a zis către dânsa:

„Ai venit? Fără nici un interes?”

Iar vecina spuse: „Dumnezeu mi-I martor”.

Și apuncându-se iarăși de treabă, la sfârșit s-a așezat lângă faptul celei ce bolea, venind și copiii aproape.

Iaca acum diavolul stătea la ușă, răsuflând din greu.

Atunci vecina a lua mâna bolnavei și a întrebat-o dacă e mai bine.

„Cine ești tu? „Cine te-a trimis?” – o întrebă bolnava.

„A venit îngerul tău păzitor și m-a trimis în numele dragostei”, răspunse aceea, nemaiputând tăgădui adevărul.

Strângându-i mâna cu putere, bolnava a întrebat-o în șoaptă:

„Cine-i dragostea aceasta?”

„Iubirea este Dumnezeu”, răspunse vecina.

Dar oare este Dumnezeu, a întrebat mai departe bolnava.

– „De vreme ce m-a trimis…”, îi spuse vecina.

Atunci tăcură amândouă. Și după acea noapte, bolnava s-a trezit sănătoasă.

Avea acum alături de ea doar pe îngerul păzitor. Căci întunecatul diavol o rupsese la fugă de mult, alungat fiind de dragostea lui Dumnezeu arătată prin vecină.

Această povestioară ne arată nu numai biruința lui Dumnezeu asupra diavolului, ci și marea Sa iubire de oameni și îndelungă-dăbdare.

Căci El nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu…

Sursă articol: Alexandru Lascarov-Moldovanu, Îngerul Păzitor, Stând la Foc, Povestiri cu Tâlc, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 52-56:

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.