Cum să devenim neînfricați, fără spaime, fără depresii, fără atacuri de panică

Frica este un sentiment străin de firea noastră. De la început, el nu a fost sădit în noi.

Unii folosesc frica în sens constructiv, însă ea nu a existat în proiectul inițial al zidirii, spune Pr. Dr. Anton Savelovici.

Despre frica

Primii oameni, adică Adam și Eva – nu cunoașteau frica, nici vreun alt sentiment.

În Grădina Raiului ei se împărtășeau continuu din darurile lui Dumnezeu și erau fericiți și împliniți.

Păcatul, frica, boala, moartea și toate celelate răutați au pătruns în noi și în lume după cădere.

Nemaiascultând de Dumnezeu, protopărinții noștri au fost izgoniți din Eden și blestemați cu moarte trupească.

Dumnezeu nu a creat de la început omul spre pierire, ci l-a făcut nemuritor.

În momentul în care el nu a mai ascultat de Ziditorul Său, ci de vrăjmașul diavol, a gustat moartea.

Oricine se separă de Creatorul său va muri.

Viața noastră pe pământ trebuie să fie o apropiere tot mai mare de Dumnezeu.

Lumea aceasta nu este casa noastră. Scopul nostru aici este să câștigăm mântuirea.

Trebuie să ne străduim prin tot ce facem să ne întoarcem la starea cea dintâi.

Prin credință, prin lucrarea faptelor bune, prin împlinirea poruncilor.

Cu cât omul se apropie mai mult de Hristos, cu atât mai puțină frică va avea în suflet.

Credință este cea care ne dă o siguranță nestrămutată.

Cei care ajung să sporească în virtuți și să se curețe de patimi, gustă încă din această viață bucurile cerești.

Ei nu mai simt frică, ci bucurie duhovnicească.

Au pace în suflet, orice s-ar întâmpla. Nu se tulbură de necazuri sau de provocări.

Rămân neclintiți în credință în vreme de încercare.

Tăria lor vine din harul lui Dumnezeu, Care îi acoperă.

Citește și – Când te vor tulbura gânduri de frică pentru mâhnirile ce vor urma, să spui simplu: „Facă-se voia Domnului” și te vei umple de liniște

Creștinul nu trebuie să se teamă de nimic, decât numai de păcat.

Mântuitorul spune:

„Nu vă temeți de cei care ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena” (Matei 10, 28).

Aceste cuvinte arată că moartea noastră este păcatul și făptuirea fărădelegii.

Păcatul este cel care ne ucide. Nu de moartea cea biologică trebuie să ne temem – cu care toți suntem datori.

Ci de moartea cea sufletească, pentru că ea este veșnică.

Frica este un sentiment pe care ni-l insuflă vrăjmașul, vrând să ne clatine în credință.

Dar noi nu trebuie să ne temem, pentru că ajutorul lui Dumnezeu este mult mai mare.

Dumnezeu poartă de grijă de întreaga lume, de orice suflet și orice firicel de iarbă care răsare din pământ.

„Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moștenirii Tale. Ea slăbit, dar Tu ai întărit-o. vietățile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac” (Ps. 67, 10-11).

„Iubește milostenia și judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pământul” (Ps. 32, 5)La Dumnezeu, toți perii capului nostru sunt numărați, zice Mântuitorul.

Aceasta arată că nimeni nu ne cunoaște mai bine decât Cel Care ne-a zidit.

Și Cel Care ne-a zidit se poartă cu noi ca și un Părinte, îngrijindu-se de noi în cele mai mici detalii.

De ce să ne temem?

Psalmul 117 este o laudă foarte frumoasă adusă lui Dumnezeu pentru tăria și izbăvirea Lui.

„În necaz am chemat pe Domnul și m-a auzit și m-a scos întru desfătare.

Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul.

Domnul este ajutorul meu și eu voi privi cu bucurie pe vrăjmașii mei” (Ps. 117, 5-7).

Întru marea Sa iubire față de zidirea Sa, Dumnezeu nu îngăduie diavolului să își dezlănțuie ura sa asupra noastră.

Puterea celui rău este ținută în frâu, este îngrădită.

Nimic nu se mișcă fără voia Lui. Să medităm la acest aspect și să ne întărim în credință.

„Cel care merge pe calea credinței, pe care către Dumnezeu, știe și simte că Dumnezeu poartă de grijă și nu este nimic întâmplător.

Și asta îl ajută să nu deznădăjduiască, să înțeleagă că atunci când Dumnezeu va îngădui, va scăpa dintr-o anumită încercare. Sau, dacă nu, acea încercare, chiar dacă este grea, poate să-i fie spre sporirea credinței, spre mântuire”.

Trebuie să știm că orice sentiment de spaimă și de angoasă, de tulburare sau de neliniște, este indusă de diavol, prin diverse mijloace.

Frica pe care o au majoritatea oamenilor în ziua de astăzi vine de la diavol, spune Părintele Savelovici. Această frică îi paralizează, îi terorizează.

Citește și – Nădejdea în Dumnezeu ne ajută să trecem viața pământească fără frică și panică, precum copilul în brațele mamei sale – Sfântul Ioan de Kronstadt

Sursă articol: Pr. Dr. Anton Savelovici, Cuvânt pentru Suflet, „De ce vă este frică, puțin-credincioșilor?” Trinitas TV: https://www.youtube.com/watch?v=7TdzzZsfNKE&ab_channel=TRINITASTV