Cum să te împaci cu cel ce ți-a greșit

Nu lăsați să apună soarele peste mânia voastră, spune Sfântul Apostol Pavel.

Creștinul adevărat nu poate să țină supărare sau să aibă ranchiună pe vreun fratel al său care l-a necăjit.

Mântuitorul ne-a arătat cum trebuie să ne purtăm cu semenii noștri: cu smerenie și blândețe.

Ce înseamnă smerenia într-un astfel de context? Să cauți cât mai repede să te împaci cu celălalt. Să renunți tu primul. Să lași de la tine, cum se zice, ca să fie pace.

Pacea este mai mare decât dreptate, spun Sfinții Părinți.

Citește și – Cum să îl iubești pe cel care îți face rău – 5 sfaturi de la Sf. Tihon din Zadonsk

Chiar dacă nu ai greșit tu, chiar dacă ai dreptate, arată smerenie și fă tu primul pas spre împăcare.

Smerenia, blândețea și lepădarea propriei voi – acestea sunt virtuțile cu care operează cei drepți.

După spusele Sfântului Ambrozie:

„Iată care este arma drepților, aceea că dând înapoi, ies biruitori așa cum arcașii cei iscusiți îi pot săgeta pe cei mai tari decât ei chiar și atunci când dau înapoi”.

Omul care este bine plăcut lui Dumnezeu este cel care își smerește cugetul înaintea celorlalți, suferă jignirile fără răutate și nu răspunde împotrivă.

Smerenia pare o slăbiciune în fața oamenlor, însă în viața duhovnicească este semn de mare sporire.

Dumnezeu celor smeriți le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă.

Ce este mai de folos pentru noi? Să ne bucurăm de laudele oamenilor și de slava deșartă, sau să avem ajutător pe Domnul Cel Atotputernic?

Împotrivirea celorlalți se biruiește prin blândețe, spune Sfântul Nicolae Velimirovici.

Citește și – Cine poate să ierte totul și să uite răul?

În Pateric se relatează o întâmplare cu doi frați care erau certați.

Un călugăr a fost scârbit de un frate, dar nesuferind să rămână supărați, s-a dus la el să-și ceară iertare.

Vedeți? Chiar dacă celălalt l-a supărat, tot el a făcut primul pas spre împăcare.

Dar când a ajuns la chilia fratelui, acela l-a ocărât și l-a alungat, nevrând să se împace cu dânsul.

Mâhnindu-se de aceasta, călugărul s-a dus la bătrânul său și i-a povestit întâmplarea.

Iar acela, având înțelepciunea Duhului Sfânt, i-a spus de ce fratele n-a vrut să-l ierte.

„Iată, pe când mergeai la fratele tău pentru împăcare, tot timpul cât ai mers pe cale l-ai osândit în cugetul tău, iar pe tine te-ai îndreptățit”.

Fiindcă nu el a greșit față de fratele său, se simțea nedreptățit și nu s-a dus la el cu inima smerită. De aceea fratele nu l-a iertat.

„Chiar de ți-a grețit fratele, te povățuiesc să-ți pui în cuget cum că tu ești cel ce a greșit. Pe el să-l îndreptățești, iar pe tine să te osândești. Astfel gândind, mai mergi odată la dânsul”.

Împlinind întocmai cuvântul bătrânului, călugărul s-a dus la fratele său. Și pe când era încă pe cale, fratele acela i-a deschis ușa și a alergat la el îmbrățișându-l.

Această întâmplare ne dă pildă despre puterea smereniei. Răutatea și împotrivirea din sufletul nostru se transmit celor din jur, chiar dacă nu le facem cunoscute prin cuvinte sau gesturi.

Fie și numai în gând dacă purtăm ranchiună, celălalt simte și nu primește iertarea noastră.

De îndată ce te smerești, Dumnezeu lucrează în inima celuilalt și face posibilă împăcarea.

Citește și – Rugăciune pentru împăcarea celor certați

Sursă articol: Sfântul Nicolae Velimirovici, Împăcarea, Dicționarul Vieții Veșnice, Trad. de Monahia Domnica Țalea, Editura Egumenița, Galați, 2014, pp. 210-211