De unde vine lumea aceasta?…

Nu doar copiii își pun întrebări despre cum a apărut lumea, ci și noi, adulții.

Fie că o rostim, fie că nu, această întrebare apare deseori în mintea noastră.

Fie că vrem să aflăm răspunsul, fie că nu, Dumnezeu Însuși ne răspunde.

El răspunde în chip tainic, prin însăși creația care poartă amprenta bunătății și generozității Sale.

Dar ne răspunde și prin gura sfinților prooroci. În Cartea Facerii, scrisă de Moise, apar aceste cuvinte:

„La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul” (Facere 1, 1).

Proorocul Moise nu a scris de la sine însuși aceste cuvinte, ci le-a auzit de la Dumnezeu.

Nu există nicio îndoială că lumea are un Creator.

Ea nu a apărut din neant, nici nu a fost dintotdeauna. Nici nu a apărut prin vreo întâmplare.

„Lumea aceasta nu s-a ivit de la sine, precum nimic din ea nu s-a ivit de la sine. Nici nu a fost zămislită de vreo putere drăcească, nici a avut mai mulți ziditori, buni sau răi, ci a fost zidită de Unul, Dumnezeul Cel Milostiv”.

Cu toții simțim că acest lucru este adevărat, și nu ne putem îndoi de aceasta. Orice altă ipoteză de creare a lumii ne inspiră îndoială, teamă, neliniște și tulburare.

Prin aceasta cunoaștem că alte origini ale lumii sunt mincinoase.

Citește și – Singurul motiv pentru care Dumnezeu a creat omul și lumea

Sfântul Nicolae Velimirovici spune că Dumnezeu aude întrebarea noastră și ne răspunde.

El nu se mândrește cu măreția creației, ci se află ascuns în ea. Fiecare firicel de iarbă, fiecare vietate ce mișună pe pământ, fiecare adiere de vânt poartă în ea porunca lui Dumnezeu de a fi și de a exista în această lume.

Citește și – De ce „tace” Dumnezeu privind la câte se întâmplă în lume…?

Tot ce există în jurul nostru a fost făcut de Dumnezeu din iubire.

Iar cununa creației Sale este omul, făptura cea mai de preț, căruia Dumnezeu i-a dat chipul și asemănarea Sa.

„Fraților, lumea este de la Dumnezeu, să ne bucurăm și să ne veselim!”

Toate cele zidite sunt bune foarte, după cum Însuși Dumnezeu Tatăl a zis când a privit spre ele.

Oricât ar încerca omul să imite cele făcute de Dumnezeu, nu poate.

Vedem singuri că intervenția umană este de multe ori vătămătoare pentru planetă.

„Lumea este dintr-o rădăcină bună, drept aceea și rodul său va fi bun”.

Iar dacă lumea își are obârșia în Dumnezeu și s-a arătat de la început a fi bună, tot la fel va fi și sfârșitul ei.

Chiar dacă sfârșitul lumii se arată a fi înfricoșător și plin de spaimă, ea va sfârși în lumină, spune Sfântul Nicolae Velimirovici.

Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Domnului nu vor trece niciodată.

Chipul veacului acesta trece și se arată zorii unei alte vieți, veșnice, scăldată în lumina Învierii.

„Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și lucrul mâinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne și toți ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt îi vei schimba și se vor schimba” (101, 26-27).

Citește și – Oamenii nu mor niciodată, ci doar se duc în altă lume

Cei care se înspăimântează gândind la sfârșitul lumii trebuie să vadă cum a fost începutul lumii. Plin de lumină și de nădejde.

„Precum a fost începutul, tot așa va fi și sfârșitul. Cel Care a pus începutul, Acela va aduce și sfârșitul. Să ne ținem dar, strâns de acest adevăr mântuitor, ca să putem avea nădejde luminată și să ne întărim în dragostea către Acela Care ne-a făcut pe noi din iubire!”

Dumnezeu a creat totul din iubire. De aceea și sfârșitul ca veni tot din pronia Sa cea mântuitoare.

Însă pe noi nu trebuie să ne preocupe gândurile despre Apocalipsă, pentru că fiecare dintre noi va avea un sfârșit al său.

Să ne îngrijim ca ieșirea noastră să fie luminată de lumina faptelor bune și de nădejdea învierii.

Citește și – Cum putem transfera bunurile materiale pe lumea cealaltă

Sursă articol: Sfântul Nicolae Velimirovici, Facerea Lumii, Dicționarul Vieții Veșnice, Editura Egumenița, București, 2014, pp. 147-148