De ce nu a lăsat Dumnezeu să cunoaștem ziua morții?

Nimeni nu știe ziua și ceasul morții, decât sfinții cărora Dumnezeu voiește să le descopere aceasta.

Chiar dacă nu avem această cunoaștere, trebuie să ne pregătim.

Ceasul mortii

Ceasul mortii

Privegheați și vă rugați, spune Mântuitorul, căci nu știți ceasul în care vine Domnul vostru, referindu-se la a doua Sa venire.

Moartea nu vine să-i faci o cafea, spunea pe un ton ilar Părintele Arsenie Papacioc.

Moartea este o certitudine.

„Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare”, scrie în Cartea Psalmilor (Ps. 48, 7-9).

Dumnezeu nu ne-a făcut spre moarte, ci spre viața veșnică. Sufletul este nemuritor, el nu poate muri niciodată.

Despărțirea de trup prin moartea biologică este vremelnică.

Trupul se întoarce în pământul din care a fost luat, iar sufletul se întoarce la Dumnezeu, acolo de unde ființă și-a luat.

Cu toții ne-am întrebat probabil de ce Dumnezeu nu a lăsat ca omul să știe când va muri ca să se pregătească.

„Dumnezeu n-a voit să cunoaștem ceasul cel din urmă al vieții noastre pentru ca fiecare ceas să-l socotim ca fiind cel de pe urmă și deci oricând să fim pregătiți”.

Moartea este o realitate, chiar dacă nu vrem să ne gândim la ea. Vedem că în jurul nostru se sting rând pe rând rude, prieteni, cunoscuți.

Și totuși, cu greu ne gândim la faptul că și noi vom urma acest drum.

Viața noastră pe pământ este și trebuie să fie o pregătire pentru viața veșnică, în care ne vom duce după moarte.

Veșnicia noastră poate să fie plină de lumină, pace și bucurie, sau plină de întuneric și chin.

Citește și – Hristos este Lumina lumii, lumina Învierii noastre

Trebuie să avem mereu înaintea ochilor plecarea noastră. Gândul la moarte nu trebuie să fie terorizant, ci izbăvitor.

Cel care cugetă la sfârșitul său se ferește de păcate și fărădelegi.

Să luăm aminte la pilda celor zece fecioare înțelepte care L-au așteptat pe Mirele cu candelele aprinse, adică pline cu untdelemnul faptelor bune.

Să nu ne amăgim că suntem veșnici pe acest pământ și că putem face orice, fără să dăm socoteală nimănui.

Există judecata personală, la care suntem chemați la 40 de zile după moarte, și judecata de obște, la sfârșitul lumii.

„Aceea să cunoașteți, că de-ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni”.

Să fim asemenea acelei slugi credincioase care priveghează și își așteaptă Stăpânul.

Dacă am ști clipa morții, probabil că viața noastră ar fi plină de teroare. Nu am mai putea face nimic de spaimă.

„O asemenea descoperire nu ne-ar fi de folos și cred că o groază cumplită ar cuprinde sufletele oamenilor. De frică, unii și-ar pierde mințile. Alții, dintr-o pornire de deznădejde, știind c numai atât de puțin mai au de trăit, și-ar cheltui viața în cele mai urâte plăceri”.

Părintele Sofian Boghiu spunea că este mai bine pentru noi că nu știm ceasul morții.

Cu toate acestea, trebuie să trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima, răscumpărând vremea prin lucrarea faptelor bune.

„Să fim gata oricând a da socoteală de faptele noastre, fără să ne fie rușine de felul în care ne-am trăit viața”.

Citește și – Există viață după moartea biologică – oamenii de știință confirmă acest lucru

Sursă articol: Părintele Sofian Boghiu, De ce Dumnezeu nu ne îngăduie să cunoaștem momentul morții? Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/de-ce-dumnezeu-nu-ingaduie-sa-ne-cunoastem-momentul-mortii

 

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.