Pedeapsa pentru păcat vine potrivit preaînțeleptei iconomii a lui Dumnezeu

Dumnezeu se îngrijește de noi mai mult decât părinții noștri după trup.

El este Tatăl nostru ceresc, Care ne dă ploaie și roade la bună-vreme, și nu ne răsplătește după păcatele noastre.

Purtarea de grija a lui Dumnezeu

Purtarea de grija a lui Dumnezeu

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu se rezumă numai la cele de trebuință vieții biologice.

Dumnezeu vrea să ne mântuiască, de aceea uneori îngăduie să fim încercați cu felurite necazuri.

El rânduiește viața noastră în așa fel încât toți să ne mântuim.

Această purtarea de grijă a lui Dumnezeu se numește „pronie divină”.

El nu pedepsește păcatul și fărădelegea pe loc. De multe ori, cel vinovat își primește răsplata foarte târziu în viață, când consideră El că este momentul potrivit.

„În lumea aceasta, pedeapsa pentru păcat vine potrivit preaînțeleptei iconomii a lui Dumnezeu”.

Pedeapsa nu este spre moarte, ci spre îndreptare. Este prilej de pocăință și de izvăbirea din moarte.

Cei înțelepți văd în necazuri purtarea de grijă a lui Dumnezeu și primesc greutățile cu nădejdea ispășirii și mântuirii.

Există o vorbă care spune: mai bine să suferim aici și să plătim aici pentru păcatele noastre decât dincolo.

Citește și – Oamenii s-au făcut mândri și nu se mântuiesc decât prin întristări și pocăință – Sfântul Siluan Athonitul

Un alt motiv pentru care Dumnezeu nu pedepsește pe păcătoși imediat este să ne învețe pe noi „să îndurăm cu răbdare jjignirile ce ni se aduc”.

Vai de cei care nu își primesc aici răsplata pentru păcate, ci în veșnicie!

„Faptul că uneori Dumnezeu nu pedepsește în viața aceasta pe unii răufăcători împietriți, ne ajută să ne întărim în credința în Judecata viitoare, ce nu-i va scuti pe păcătoșii care au fost scutiți pe pământ”.

Mai bine este să suferi aici boli și dureri decât chinuri pe lumea cealaltă.

„Vai celor ce au petrecut nepedepsiți în fărădelegile lor, până la moarte! Nu-I invidiați, fiindcă și-au primit cele dorite în această viață, iar în cea viitoare nu mai au nimic de primit decât osânda”.

Acest lucru ni-l arată pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr. Acel om a murit cu inima învârtoșată și s-a dus în iadul cel cumplit.

Nu pentru că era bogat, ci pentru că nu a plecat urechea la suspinurile celui sărac care zăcea la poarta casei sale.

Să nu ne temem de vremea încercării. Să nu fugim de cruce, pentru că prin ea ne curățim de păcate în viața aceasta.

Au fost sfinți care vroiau să sufere și fiindcă nu aveau încercări, credeau că Dumnezeu i-a părăsit.

„Să ne temem, văzând că petrecând în păcate nepocăite, viața ne-o petrecem fără încercări și fără dureri. Să ne bucurăm dacă trecând prin multe încercări și dureri, ne-am folosit de ele, pocăindu-ne înaintea lui Dumnezeu și pornind pe calea cea dreaptă”.

Să nu pierdem timpul prețios pe care Dumnezeu ni-l dă pentru a câștiga viața veșnică. Să nu irosim vremea pe care o mai avem, ci să o folosim pentru a ne pocăi de păcatele noastre.

„Nimeni să nu spună și să nu cugete: „O să amân pocăință fiindcă Dumnezeu este răbdător”.

Pocăința este un dar, la fel și fiecare zi din viața noastră. Să nu-L ispitim pe Dumnezeu în bunătatea și îndelunga Lui răbdare.

„Dumnezeu, prin purtarea Lui de grijă, ne poate răbda câțiva ani fără pocăință dar poate la fel de bine, în orice ceas și în orice clipă, să-Și pună asupra noastră mâna Lui cea grea”.

Cu cât întârziem în a ne pocăi, cu atât mai greu ne va fi să punem stavilă păcatelor și să dezrădăcinăm patimile.

„Amânarea pocăinței o face și mai greu de împlinit, deprinderea cu păcatul îl înrădăcinează tot mai mult în noi, întunecându-ne tot mai mult mintea și împietrindu-ne tot mai mult inima”.

Cu cât petrecem în păcate, cu atât mai tare ne înrăim și ne depărtăm de Dumnezeu și de orice faptă bună.

Să nu-L ispitim așadar pe Dumnezeu, săvârșind cu bună știință păcatul.

„Fiindcă Domnul, Care este puternic întru milă, puternic este și întru dreptate”.

Pocăința omului are putere să schimbe planurile lui Dumnezeu.

Pocăința înseamnă schimbarea modului nostru de a trăi, de a ne comporta, de a gândi, de a vorbi.

Citește și – Pocăința are putere să schimbe planul lui Dumnezeu și să anuleze consecințele păcatelor în viața noastră

Sursă articol: Sfântul Nicolae Velimirovici, Purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Dicționarul Vieții Veșnice, Editura Egumenița, București, 2014, pp. 379-381

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.