Rugăciune către Sfinții Împărați Constantin și Elena – ajutătorii celor din nevoi

Întru acest semn vei învinge” – spune glasul dumnezeiesc care avea să îl întărească pe Marele Împărat Constantin înaintea luptei cu Maxențiu.

Este vorba despre semnul Crucii, care s-a arătat ziua în amiaza mare pe cer.

Rugaciune catre Sfintii Imparati Constantin si Elena

Rugaciune catre Sfintii Imparati Constantin si Elena: Dumnezeu Te iubește

Întru acest semn toți creștinii înving pe vrăjmașii văzuți și nevăzuți.

Căci puterea crucii este puterea Celui Ce S-a răstignit pe dânsa. Sfânta Cruce, cea de viață făcătoare, alungă pe diavoli. Căci prin moartea Sa, Mântuitorul a călcat puterea morții și a zdrobit stăpânirea iadului.

Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt cinstiți de Biserică întocmai ca Apostolii.

Împăratul Constantin a fost chemat la credință la fel ca și Apostolul Pavel, prin minune dumnezeiască.

Iar mama sa, Împărăteasa Elena, s-a sârguit mult să afle cinstita Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos și nu a avut tihnă până nu a găsit-o.

Înainte de convertirea sa la creștinism, Sfântul Constantin era adept al unui cult oriental „Sol Invictus”.

Mântuitorul Însuși i S-a arătat lui Constantin, spunându-i să însemneze steagurile armatei sale cu semnul Său, adică Sfânta Cruce.

După victorioasa luptă împotriva lui Maxențiu, Constantin mărturisește credința în Hristos și devine primul împărat al creștinului.

Prin Edictul de la Milano din 313, religia creștină devine religie oficială.

Părintele Cleopa spune că acest bărbat de neam roman a fost ales de Dumnezeu pentru a aduce slobozire creștinilor de sub tirania păgânătății și a pune stavilă cumplitelor persecuții.

„Când a binevoit Preabunul și Preamilostivul Dumnezeu să înceteze pâraiele de sânge, care se vărsau din trupurile apostolilor, ale martirilor și ale mărturisitorilor Săi și să dea deplină libertate Bisericii Sale, răscumpărată cu Sfântul și Preascumpul Sânge al Fiului Său, atunci și-a ales pentru acest scop, dintre toți împărații lumii, pe Sfântul Împărat Constantin cel Mare și pe mama sa, Elena”.

Sfântul Constantin este pentru noi pildă de credință, de curaj, de smerenie.

Cu toate că oastea lui era mai mică, nu s-a temut. A avut nădejdea la Dumnezeu. A crezut în semnul arătat pe cer și l-a pus pe toate uneltele lor de luptă.

Și cu adevărat prin Crucea lui Hristos a biruit.

Citește și – Credința este puterea sufletului

După Edictul de la Milano, al doilea rol crucial pe care l-a jucat Împăratul Constantin în apărarea dreptei credințe a fost convocarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, din 325.

Cu ajutorul celo 318 părinți credincioși care au luat parte la Sunod, s-a statornicit credința cea dreaptă, iar luptătorul împotriva lui Dumnezeu Arie a fost anatemizat.

În ambele cazuri, mama sa Elena a fost cea care l-a sfătuit și la îndemnat la aceste acțiuni salvatoare pentru Biserica lui Hristos.

Având o dorință fierbinte de a afla lemnul Sfintei Cruci, Sfânta Elena a plecat la Ierusalim cu mulțime de oaste.

După multe rugăciuni și osteneli, Dumnezeu i-a descoperit lemnul cel de viață făcător.

Citește și – „Nu vă temeți! Rugați-vă și faceți Sfânta Cruce cu credință și fug toți dracii!” – Părintele Cleopa

Pe locul Căpățânii, împărăteasa Elena a poruncit să se ridice o biserică măreață, care se poate vedea și azi.

Sfântul Antim Ivireanul vorbește despre smerenia împăratului Constantin. Deși avea multe pricini să se fălească, ca un împărat care se bucura de multă slavă, nu se purta cu mândrie.

„Iar ca un smerit ce era însuși se pogora din scaunul lui cel înalt și lepăda sceptrul lui din mână și scotea haina cea împărătească de pe trupul lui și-și golea capul de cununa cea de mult preț și aduce pe umerele lui pietre și cu mâinile lui, iubitorul de Dumnezeu, săpa cu ceilalți lucrători la temeliile bisericilor”.

Sfântul Antim spune că pustnicii au toate înlesnirile să viețuiască în smerenie. Însă marele Împărat s-a smerit pe în mijlocul împărăției.

„Iar marele Constantin, în luciul lumii acesteia, împărat mare, stăpânitor lumii, cu domnie lată, cu stăpânire desăvârșit, cu mărire nespusă și să nu se mândrească, ci mai vârtos să se arate desăvârșit pildă smereniei. Nu este minune minunilor? Nu este semn de mare sfințenie? Nu este dovada a unui dar mare de la Dumnezeu în ceruri?”

Rugăciune către Sfinții Împărați Constantin și Elena, grabnic ajutători ai celor aflați în in nevoi

Sfinților Împărați Constantin și Elena, după Dumnezeu și Maica Domnului, voi sunteți nădejdea noastră și folositorii noștri; voi ne sunteți nouă bucurie în vremea necazului, voi ne ocrotiți în nevoi și de ajutați.

Voi sfintelor mănăstiri și biserici le sunteți păzitori; pentru aceasta cădem înaintea voastră cu lacrimi, rugându-vă să nu încetați a ne ajuta nouă, neputincioșilor, ci mijlociți la Dumnezeu și la Preacurata Lui Maică și Pururea Fecioară Maria, ca și pe noi să ne păzească fără prihană și pe toți să ne întărească în credință, până la sfârșitul vieții, spre mântuirea sufletelor noastre. Amin!”

Surse articol:

1. Doxologia, Rugăciune către Sfinții Împărați Constantin și Elena, grabnic ajutători ai celor aflați în in nevoi: https://doxologia.ro/rugaciune/rugaciune-catre-sfintii-imparati-constantin-elena-grabnic-ajutatori-celor-aflati-nevoi
2. Cuvântul Ortodox, Predica Sfântului Ierarh Antim Ivireanul despre smerenia și credința Sfântului Constantin cel Mare: http://www.cuvantul-ortodox.ro/constantin-cel-mare-sfintii-imparati-predica-antim-ivireanul/
3. Cuvântul Ortodox, Părintele Cleopa, Predică la Sfinții Împărați Constantin și Elena: http://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-cleopa-predica-la-sfintii-imparati-constantin-si-elena/
4. Orthodox Wiki, Constantin cel Mare: https://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_cel_Mare

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.