Rugăciune pentru liniștirea sufletului înfuriat

Mânia este o putere a sufletului cu care Dumnezeu ne-a înzestrat pentru a o folosi împotriva răului și nu contra semenilor.

Câți reușesc însă să își stăpânească furia atunci când sunt nedreptățiți sau ocărâți?

Rugaciune pentru linistirea sufletului infuriat

Rugaciune pentru linistirea sufletului infuriat

Când ne înfurie cuvintele, gesturile sau comportamentul unei persoane, trebuie să știm că ne stăpânește o mânie drăcească.

Mânia ne întunecă mintea și sufletul și nu mai putem vedea lucrurile limpede.

Sângele se înfierbântă și răbufim.

Citește și – Trebuie să îi iubim pe ceilalți, nu să ne mâniem pe ei

Așa cum spune în „Proloagele”, mânia ațâță cearta și întețește scandalurile.

Ea se naște și se amplifică din cauza egoismului, a mândriei și a îndreptățirii de sine.

Când cineva ne acuză sau ne ceartă, avem tendința să ripostăm și să ne apărăm cu orice preț.

„Cu cât mai mult, adică, s-ar certa cineva, cu atât mai multă îndreptățire îi trebui. Căci așa și focul, când se face mult, atunci mai mult se aprinde”.

Mânia se stinge prin smerirea cugetului, prin înfrânarea de la cuvinte de ocară, prin rugăciune.

Citește și – „Prima victorie împotriva mâniei este de a păstra tăcerea”

Mânia este drăcească pentru că îl face pe om să își iasă din fire, să își piardă mințile.

„Că furtună cumplită este când mintea lui se tulbură și rămâne afară de sine și nu simte ce face, chiar dacă ar grăi și cuvinte rele”.

La mânie se spun multe cuvinte rele și jignitoare, care nasc după aceea o adâncă părere de rău.

„Că precum stomacul stricat varsă mâncarea, așa și gura mâniosului aruncă cuvintele rele”.

Mânia aprinde repede sufletul și sângele, pe când smerenia cu greu se lasă primită înăuntru.

„La mânie și la vrajbă sunt grabnici, iar la smerenie sunt lenevoși”.

Nu contează cine a stârnit cearta sau cine a greșit. Cel smerit va ceda primul și furtuna se va potoli.

Vei zice: „acela care este începătorul certei, aceluia i se cade întâi a se smeri. Dar tu, apucând înainte, să te supui lui, ca să-ți fie plată de la Dumnezeu”.

Potrivit gândirii raționale, este rușinos să cedezi în fața celui care a greșit și să te smerești înaintea lui.

Însă în viața duhovnicească lucrurile stau tocmai invers. Cel care are puterea să se smerească mai mult, acela este mai plăcut lui Dumnezeu.

„Măcar că nu ai făcut tu începutul răului aceluia, fă tu, acum, începutul binelui, căci într-acest chip uneori fac și doctorii, care umblă pe la cei bolnavi, iar nu bolnavii pe la doctori”.

Acela care slujește tuturor, acela este mai mare, zice Mântuitorul.

Iar în alt loc ne povățuiește să Îi urmăm Lui în smerenie și blândețe.

Și dacă Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de prihană și sfânt, S-a smerit pe Sine, oare nu cu atât mai mult trebuie să ne smerim noi, cei plini de păcate?

Dumnezeu celor smeriți le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă.

Singură mândria ne împiedică să ne smerim și să cedăm într-un conflict.

Orgoliul și iubirea de sine nu ne lasă să ne îmblânzim și să devenim pașnici și împăciuitori.

„Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”.

Cel care se smerește și alungă mânia din sufletul său și din aproapele, este ca un doctor care tămăduiește rana bolnavului.

„Asemenea și tu să faci fratelui cuprins de boala mâniei: să-i vindeci lui rana mâniei acesteia, prin supunerea ta. Ascultă pe Domnul, Cel ce a zis: „Cui te lovește peste obrazul stâng, întoarce-I și pe celălalt (Matei 5, 39)”.

Nimic nu liniștește mai mult sufletul înfuriat și mânios decât rugăciunea făcută cu frângere de sine.

Rugăciune pentru liniștirea sufletului înfuriat

Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui Dumnezeu, sufletul meu rău se înfurie! Doamne, ajută-mi! Dă-mi să mă satur și eu, precum câinele, din fărâmiturile ce cad de pe masa robilor Tăi.

Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui Dumnezeu și Fiul lui David cu trupul, precum ai miluit-o pe femeia canaaneancă; sufletul meu rău se înfurie din mânie, din înverșunare, din pofta cea rea și din alte patimi păgubitoare.

Doamne, ajută-mi! Strig către Tine, nu către Cel Ce umblă pe pământ, ci către Cel ce stă de-a dreapta Tatălui în ceruri.

Da, Doamne! Dă-mi inimă să Te pot urma cu credință și dragoste întru smerenia, bunătatea, blândețea și îndelungă-răbdarea Ta, pentru ca și întru Împărăția Ta cea veșnică să mă învrednicesc a mă împărtăși dintru masa robilor Tăi, pe care Tu i-ai ales. Amin”.

Citește și – Trei trepte spre vindecarea de mânie

Surse articol:

1. Rugăciune pentru liniștirea sufletului înfuriat (a Sfântului Tihon din Zadonsk), Carte de Rugăciuni, Editura Felicitas, Stockholm, 2019, pp. 207-208
2. Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, Despre mânie, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/despre-manie

 

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.