Ai răbdare cu cei care te supără sau te dezamăgesc

Răbdarea este o virtute creștinească. Nu te naști cu ea, ci o dobândești din experiență duhovnicească.

Chiar dacă unii au din naștere o fire calmă sau molateică și nu se enervează ușor, aceasta nu înseamnă răbdare.

Rabdare

Rabdare:

La fel ca celelalte virtuți, răbdarea este un dar al lui Dumnezeu.

La răbdare se ajunge prin multă trudă și înfrângere de sine. Ea presupune lepădarea egoismului și a mândriei.

Pentru a dobândi răbdarea trebuie să te lupți cu propriul sine, care vrea mereu să aibă dreptate și să câștige orice bătălie.

A avea răbdare înseamnă a nu cârti în vremea necazurilor. A ști să aștepți întru smerenie să se facă voia lui Dumnezeu.

A ceda în fața celui robit de mândrie. A oferi întâietate altora. A te pura cu îngăduință față de cei care te necăjesc sau te supără.

A îndura fără supărare ocările și jignirile.

A avea înțelegere față de cel care nu face ceea ce vrei tu să facă, pentru că încă nu poate.

A înțelege neputința celorlalți și a nu te mânia pe defectele și neputințele lor.

Vedem, așadar, că răbdarea este o virtute care izvorăște din înțelepciunea câștigată prin experiență.

Citește și – Dumnezeu lucrează în veșnicie și de aceea trebuie să avem răbdare – Maica Gavrilia Papaiannis

Părintele Serafim Aldea din Scoția spune că se cuvine să arătăm răbdare nu doar față de semenii noștri, ci și față de noi înșine.

Mulți din cei începători în viața duhovnicească se grăbesc să culeagă roadele nevoinței lor.

Dacă se ostenesc prin post și priveghere, vor repede să vadă rezultatele.

Dacă se roagă mult sau fac multe fapte bune, sunt nerăbdători să știe dacă au sporit.

Dacă dimpotrivă, greșesc și cad, se mânie, se supără repede, se consumă mult.

Acestea arată încă multă nerăbdare în urcușul duhovnicesc.

Iuțimea, nerăbdarea, mânia, supărarea – indiferent față de cine le simțim – arată încă o imaturitate spirituală.

Cel care a dobândit răbdarea nu se mai tulbură de nimic. Este mulțumit în toate și se poartă cu smerenie.

Răbdarea este strâns legată de blândețe și smerenie. Una fără alta nu poate exista.

Un om nu poate fi răbdător dacă nu are blândețe și smerenie. Iar cel care este blând nu poate fi nerăbdător.

Smerenia este cea mai mare dintre virtuți, căci ea le înglobează pe toate.

Cel smerit nu poate fi înfrânt de nimic, nici măcar de deznădejde sau ispite foarte mari.

Cugetarea smerită ne păzește de orice tulburare, pentru că nădejdea noastră este la Dumnezeu.

Cel smerit are siguranță în tot ce face, pentru că știe că toate sunt rânduite de Dumnezeu spre folosul său, chiar și necazurile.

Le primește și pe cele bune și pe cele rele fără tulburare, ca din mâna lui Dumnezeu.

Citește și – Cât de mică ne este răbdarea, atât de mari ni se par ispitele – Sfântul Iosif Isihastul

Sursă articol: Părintele Serafim Aldea, Ai răbdare cu tine! Dă-ți timpul și șansa să crești duhovnicește! Doxologia: https://www.youtube.com/watch?v=1KbMIuB8dTM&ab_channel=doxologia.ro

 

 

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.