Chipul acestei lumi trece – Sfântul Apostol Pavel

Deși aici ne naștem și aici trăim o bună parte a vieții noastre, pământul nu este casa noastră.

Lumea aceasta nu este destinația noastră finală.

Veacul viitor

Veacul viitor

Dumnezeu ne-a creat pentru a moșteni cerul și nu pământul.

Existența noastră în trup pe acest pământ este o perioadă de antrenare în credință și în virtuți.

Până când ne strămutăm în veacul viitor trebuie să ne eliberăm de robia poftelor și a patimilor care au crescut în noi.

Chipul acestui veac este trecător, și în curând slava celui viitor se va arăta.

Cu toții vedem că durata vieții omului pe pământ este scurtă. Chiar dacă ni se pare că suntem nemuritori, vedem cum în jur, rând pe rând, cunoscuții noștri se mută la cele veșnice.

Chiar dacă trebuie să ne îngrijim de cele ale trupului și să ne procurăm cele de trebuință vieții pământești, dorința sufletului trebuie să se ridice la cele cerești.

Sufletul este lucrul cel mai de preț din alcătuirea noastră, partea nemuritoare din noi.

„Chipul veacului acesta este pironit la cele pământești, este înjosit și trecător, nu are nimic înalt, nu este drept și nici continuu, ci toate le are răsturnate pe dos”.

Citește și – „Când ești conștient de veșnicie, nu mai aduni cu disperare, nu te mai temi de ziua de mâine” – Sfântul Paisie Aghioritul

Traiul nostru pe pământ este efemer și de aceea nu trebuie să ne lipim inima de cele materiale.

„Deci, dacă voiești a păși drept, nu-ți conforma pașii tăi după chipul veacului acestuia, căci nimic din ale lui nu rămân, nimic nu durează”.

Sfântul Apostol Pavel spune cu înțelepciunea Duhului Sfânt dată de Dumnezeu:

„Chipul acestei lumi trece” (1 Corinteni 7, 31).

Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuiește aceste cuvinte ca referindu-se la nestatornicia acestui veac.

Sfântul Pavel folosește expresia „chip” pentru a arăta că înfățișarea acestei lumi este înșelătoare.

„Căci a vorbi de avere, de slavă, de frumusețea trupului, de desfătare, sau și altele ca acestea ce sunt considerate a fi mari, toate nu sunt decât chip și nicidecum adevărul lucrului, aparență și mască ce nu rămâne în ființă”.

De aceea ne și sfătuiește Apostolul să nu ne asemănăm chipului acestui veac ci să umblăm întru înnoirea minții și în duhul adevărului Evangheliei Domnului.

Nu spune să ne adaptăm la duhul acestei lumi, ci dimpotrivă, să ne arătăm fii ai duhului lui Dumnezeu, care este potrivnic duhului lumesc.

„Fiindcă într-adevăr, toate cele ale lumii se nimicesc mai înainte chiar de a se arăta; căci dacă arunci la o parte chipul, iute vei vedea forma reală”.

Deși avem cunoștința faptului că viața noastră pământească nu este cea adevărată, totuși nu voim viața cea veșnică.

Părintele Rafail Noica întreabă retoric:

„Cine vrea să se mute de la veacul acesta înșelător și să se ducă la cele veșnice?”

Omul ajunge să cunoască și să simtă deșertăciunea acestei lumi doar atunci când dă de necaz și de suferință.

În boală și în durere își conștientizează slăbiciunile, micimea, frăgezimea, scurtimea vieții lui și atârnarea lui de Dumnezeu.

Doar atunci omul poate râvni la cele de sus, la cele nemateriale și sfinte.

Dorind să se elibereze de povara păcatelor, să scape de durere și de înșelăciunea acestei vieți, el voiește să se ducă în patria cea de sus, acolo unde ne așteaptă Domnul.

„Am cunoscut un așa suflet, care două săptămâni înainte de moarte, cu bucurie și cu nesaț, aștepta și se ruga în boala ei: „Maica Domnului, ia-mi sufletul!” Și asta nu din deznădejde, ci din însuflețirea Duhului Sfânt. Căci ea știa că se mută de la cele înșelătoare”.

Cu toții vom merge pe acest drum al veșniciei, și trebuie să trăim veșnicia încă din această viață și să gustăm dulceața Duhului Sfânt pe când încă suntem în trup.

Citește și – Dacă nu ne primim viața ca din mâinile lui Dumnezeu, ea nu ne va croi drum către veșnicie – Mitropolitul Antonie de Suroj

Moartea este multă lume o tragedie, o dramă, o fatalitate.

„Deși are o înfățișarea tragică, precum a avut și viața și răstignirea și moartea Fiului lui Dumnezeu, în taina lui Dumnezeu nu există tragedie, ci se ascunde pronia lui Dumnezeu cea mare”.

Calea veșniciei este calea care ne duce de la pământ la cer, de la moarte la viață.

De aceea Mântuitorul ne spune să căutăm mai întâi Împărăția Cerului, și apoi cele de trebuință trupului. Adică să lucrăm pentru mântuirea sufletului și nu pentru dăinuirea trupului.

„Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, și ziua aceea să vine peste voi fără de veste ca o cursă; căci va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ” (Luca 21, 33-35).

Pentru a păstra gândul la cele veșnice și a păzi sufletul de răutățile acestui veac, trebuie să petrecem cu mintea trează, scufundată în rugăciune.

„Privegheați dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriți să scăpați de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Fiului Omului” (Luca 21, 36).

Citește și – La Judecata de Apoi Dumnezeu va cere foarte puțin de la noi

Surse articol:

1. Sfântul Ioan Gură de Aur, Chipul acestei lumi trece, Ortodoxia Tinerilor: https://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-biserica/sfanta-scriptura/400-chipul-acestei-lumi-trece
2. Părintele Rafael Noica, Cine vrea să se mute de la veacul acesta înșelător și să se ducă la cele veșnice, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cine-vrea-sa-se-mute-de-la-veacul-acesta-inselator-sa-se-duca-la-cele-vesnice

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.