Postul nu omoară omul, ci răul dinlăuntrul lui

Postul nu a fost inventat de Biserică sau impus de preoți, așa cum cred în mod greșit unii.

Postul este cea dintâi poruncă pe care Dumnezeu a dat-o omului:

Postul nu omoara omul, ci raul dinlauntrul lui

Postul nu omoara omul, ci raul dinlauntrul lui

„A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă și a zis: „Din toți pomii din rai poți să mănânci. Iar din pomul cunoștinței binelui și răușui să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negrești!” Facerea II, 16-17)

Sfinții Părinți spun că dacă postul a fost necesar în Rai, cu atât mai mult trebuie să postim noi, cei care suntem acum pribegi în afara Raiului.

Mulți se tem să postească, crezând că se vor îmbolnăvi sau își vor pierde vlaga.

Postul nu îl ucide pe om, ci răul dinlăuntrul lui. Prin postire slăbesc poftele și se potolesc ațâțărilor pătimașe.

Scopul nemâncării de dulce sau înfrânării de la mâncare este ridicarea minții și sufletului la cele de sus.

Suirea cugetului de la cele materiale la cele duhovnicești. Înălțarea sufletului de la cele trupești la cele sfinte.

Sfântul Siluan Athonitul spunea că Duhul Sfânt nu vine în omul care are pântecele îmbuibat cu mâncare.

De altfel, și Domnul ne spune:

„Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimele voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, și ziua aceea să vină peste voi fără de veste” (Luca 21, 34).

Iar Sfântul Antonie cel Mare ajunsese la o măsură atât de înaltă încât îi era rușine să mănânce cu frații.

Hrana cea materială trebuie consumată doar atât cât îi este trupului trebuincioasă pentru întărire.

Societatea consumeristă în care trăim astăzi ne îmbie la diverse plăceri. Este greu să refuzi „ofertele” magazinelor.

Omul modern s-a obișnuit să mănânce mult și des, de aceea îi este greu să postească.

I se pare că dacă va sta nemâncat până seara se va îmbolnăvi.

Știința spune însă contrariul. Postul, abstineța de la mâncare, sau reducerea rației de mâncare dau longevitate și sănătate organismului.

Omul zilelor noastre se îngrijește doar pentru săturarea pântecelui. Toată ziua aleargă spre împlinirea acestei dorințe.

De suflet însă, „de lucrul cel nemuritor”, puțin se preocupă. De dobândirea vieții celei veșnice, puțin ne preocupăm.

Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, spune Sfântul Apostol Pavel. Ci este dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14, 17).

Pentru pâinea cea de toate zilele nu trebuie să ne îngrijim în mod excesiv.

Pâinea cea adevărată este cea pe care o dă Tatăl din cer, spune Mântuitorul.

Trupul și Sângele Fiului lui Dumnezeu este adevărata mâncare și adevărata băutură. (Ioan 6, 55)

„Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (Ioan 6, 55).

„Aceasta este pâinea care s-a pogoarât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mana și au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac” (Ioan 6, 58).

Postul ne pregătește pentru a primi „pâinea cea cerească și paharul vieții”.

Iar când ne hrănim din acestea zicem și noi ca proorocul: „Gustați și vedeți că bun este Domnul”.

Postul este o perioadă de curățire trupească și sufletească. Ea ne primenește lăuntric, ca să ne putem întâlni cu Dumnezeu chiar în taina ființei noastre.

Deși este un efort fizic și psihic, dat fiind că este interzis să consumi și să faci anumite lucruri, postul ne aduce cele mai mari bucurii. Bucurii cerești.

Fără osteneală și suferință nu există Înviere.

„Acum, în post, ne gătim de Patimile Domnului, pentru ca să fim vrednici de Înviere. Încercăm să punem în viața noastră plâns, nevoință, suferință, rugăciune mai cu osârdie, fiindu-I recunoscători Domnului pentru marea Sa jertfă”.

Postul este puțina noastră jertfă pe care o facem pentru a ne simți alături de Mântuitorul în pătimirile Sale și pentru a ne aduce recunoștința.

Cel care postește are ajutorul îngerului păzitor. Harul lui Dumnezeu îl întărește să postească și să se înfrâneze de la plăceri și păcate.

De aceea postul trebuie însoțit de rugăciune, căci fără ajutorul lui Dumnezeu, omul singur nu poate face nimic.

„Hristos este lumina postului, El este Paștele Care S-a jertfit. Ținta postului e întâlnirea cu El, iar postind, arătăm iubirea noastră față de El”.

Iată deci, că postul nu mai este o poruncă, ci o faptă a dragostei. El nu mai este anevoios atunci când Îl așezăm pe Domnul în centrul atenției noastre.

Postul devine o lucrare de curățire, de luminare, de îndumnezeire a omului.

Sursă articol: Preot Octavian Moșin, Postul nu ucide omul, ci răul din el, Altarul Credinței: https://altarulcredintei.md/postul-nu-ucide-omul-ci-raul-din-el-2/

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.