Scopul principal al Bisericii nu este vindecarea omului de boli trupești, ci de patimile sufletești

Biserica este spital duhovnicesc. Prin Sfintele Taine ne vindecăm de patimi, de vicii și de toate neputințele și suferințele sufletești.

Și atunci când sufletul primește vindecare, și trupul se însănătoșește de bolile lui.

Scopul principal al Bisericii nu este vindecarea omului de boli trupești, ci de patimile sufletești

Scopul principal al Bisericii nu este vindecarea omului de boli trupești, ci de patimile sufletești

Arhimandritul Ioanichie Bilan spune că scopul principal al Bisericii nu este vindecarea bolilor trupului ci tămăduirea sufletului.

Dar de ce are sufletul nevoie să fie tămăduit? Care sunt suferințele lui?

Sufletul se îmbolnăvește din pricina păcatelor. Bolile trupului sunt o consecință a patimilor și a viciilor.

„Păcatele sunt adevărate boli sufletești, cu mult mai greu de vindecat, care îi duc pe oameni la osânda veșnică”.

Iată de ce este important să ne vindecăm sufletește, pentru că păcatul aduce nu doar boli și necazuri, ci și moarte.

După cum spune în Paraclisul Maicii Domnului – „Pentru păcatele mele multe mi se îmbolnăvește trupul și slăbește sufletul meu”.

Citește și – Rugăciune pentru tămăduirea trupului și a sufletului, către Sfântul Nectarie

Biserica este acea „casă de oaspeți” unde Samarineanul Cel milostiv l-a dus pe cel căzut între tâlhari, căruia i-a legat rănile și l-a uns cu untdelemn și vin.

Biserica a fost întemeiată de Mântuitorul Hristos ca un loc în care oamenii să se vindece de rănile lor sufletești, să fie dezlegați de robia păcatelor și a vrăjmașului.

Taina Sfântului Maslu, Taina Spovedaniei, Taina Sfintei Împărtășanii, Agheasma, Anafora, Uleiul sfințit – toate acestea sunt daruri ale Bisericii prin care oamenii se întăresc duhovnicește și trupește.

Trupurile noastre sunt „temple ale Duhului Sfânt”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel. În ele locuiește sufletul.

De aceea, chiar dacă prima tămăduire pe care o dă Biserica este cea a sufletului, curățarea de patimi aduce vindecare și trupului.

„Biserica lui Hristos se îngrijește și de sănătatea trupului, prin rugăciuni speciale la Sfintele Moaște și la icoanele făcătoare de minuni, prin stropirea cu aghesmă, prin ungerea cu untdelemn sfințit, și mai ales prin Taina Sfântului Maslu”.

Însă nicio vindecare trupească nu poate fi completă fără vindecarea sufletească. Iar salvarea sufletului este mai importantă decât cea a trupului.

De aceea și Mântuitorul Hristos le spunea celor pe care îi vindeca: „Credința ta te-a mântuit”. Nu le spunea „te-a vindecat”. Pentru că mântuirea este mai mare ca vindecarea.

Citește și – Sănătatea trupească nu este cel mai mare bine pe pământ 

Mântuirea înseamnă câștigarea vieții celei veșnice.

„Însuși Fiul lui Dumnezeu mai întâi îi învăța pe oameni calea mântuirii, descoperindu-le tainele vieții veșnice, și la urmă vindeca pe cei bolnavi prin punerea mâinilor pe capul lor”.

În același mod procedează și Biserica, prin slujitorii ei.

Așa cum Domnul îi învăța și le vindeca sufletele de păcate înainte de a le da vindecarea trupului, tot așa și preoții îi dezleagă pe oameni de păcate prin spovedanie și apoi aceștia se fac bine, prin împlinirea canonului, prin îndreptarea vieții, prin post și rugăciune, prin Sfânta Împărtășanie.

Participarea la slujbele Bisericii și Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului sunt mijloace esențiale de vindecare la care bolnavul trebuie să apeleze cu aceeași încredere cu care apelează la medicamente și doctorii.

Citește și – A vindeca o boală fără a dezrădăcina păcatul este ca și cum ai acoperi o rană cu puroi

Sursă articol: Arhimandrit Ioanichie Bălan, Tămăduirea sufletului și a trupului, Urcuș Spre Înviere: https://www.urcusspreinviere.ro/2806/tamaduirea-sufletului-si-a-trupului/

 

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.