La Judecata de Apoi Dumnezeu va cere foarte puțin de la noi 

Dumnezeu a făcut totul pentru ca noi să ne mântuim. L-a dat pe Unicul Său să moară pentru noi, ca să ne izbăvească de moarte și de iad.

Ca un Părinte iubitor, vrea ca toți să moștenim Împărăția cerurilor și să trăim veșnic împreună cu El. Însă trebuie să arătăm și noi măcar puțină osteneală.

La Judecata de Apoi Dumnezeu va cere foarte putin de la noi 

La Judecata de Apoi Dumnezeu va cere foarte putin de la noi

Mântuitorul spune că Raiul se ia cu asalt, adică prin sârguință și stăruință.

Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne cere lucruri mari, imposibil de realizat.

Ca să dobândim viața cea veșnică trebuie să păzim porunca iubirii, care este cea mai mare și cea mai de preț.

Ca să ne mântuim, Dumnezeu vrea să arătăm milă și dragoste față de aproapele nostru.

„Este surprinzător cât de scăzut este standardul, cât de puțin cere Dumnezeu oamenilor!”

Cu un pahar de apă dat celui însetat, cu o pâine oferită celui flămând, cu o mână întinsă celui căzut. Cu aceste lucruri mici vom putea dobândi Raiul.

Judecata va fi înfricoșătoare nu pentru că nu am realizat lucruri mărețe pe pământ, ci pentru că Dumnezeu a cerut de la noi ceva atât de puțin, iar noi nu am făcut.

„Pentru că vom constata că am fi putut să câștigăm raiul cu foarte puțin efort, dar îl pierdem. Nu este înfricoșător să vezi că pierzi raiul pentru că nu ai dat un pahar de apă celui însetat, sau o bucată de pâine celui flămând sau o haină celui lipsit?”

La Judecata de Apoi, când toate se vor da pe față și oamenii vor da socoteală pentru faptele lor, Dreptul Judecător nu ne va întreba altceva decât dacă am făcut milă cu semenii noștri.

„Nu este pur și simplu tulburător să constați că pentru o jumătate de oră, cât ne-ar fi luat să vizităm pe cineva bolnav sau un timp mai îndelungat să cercetăm pe cineva în pușcărie, pierdem pentru veșnicie darurile Împărăției lui Dumnezeu?”

Cu veșnicia nu ne putem juca. De aceea nici cu viața noastră pământească nu ne putem juca, pentru că după faptele noastre vom fi răsplătiți sau osândiți.

Răstimpul nostru aici este scurt, și ne-a fost dat ca să ne lucrăm mântuirea.

Pentru un gest de dragoste Domnul ne dă împărăția Sa.

„Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.

Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit.

Gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine” (Matei 25, 34-36).

Vedem că în chipul celui necăjit pe care noi l-am ajutat S-a aflat de fapt Hristos.

„Adevărat, zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40).

Citește și – Cel mai mare lucru de care vom fi întrebați la Judecată este acesta: De ce nu am iubit? De ce nu am dat mai multă atenție semenilor noștri?

Vedem că Dumnezeu nu vrea de la noi nimic mai mult decât să avem dragoste unii față de alții. Să fim buni, blânzi, lesne iertători, împăciuitori, îngăduitori, milostivi.

Cât de frumoase sunt aceste virtuți și cât de multă mângâiere aduc ele propriului nostru suflet și celor din jur!

„Atât de puțin cere Dumnezeu de la noi! De fapt, Dumnezeu nu cere, ci ne descoperă că judecata Lui va fi extrem de îngăduitoare”.

Părintele Constantin Coman spune că în criteriile de judecată a lui Dumnezeu nu se vede exigența Sa față de noi, ci mila Lui, îngăduința Lui, iubirea Lui.

Dumnezeu ne cheamă la desăvârșire. Vrea ca noi să ne facem asemănători Lui în iubire. Să fim fii ai Lui adevărați.

„Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este!” (Matei 5, 48).

Și ce înseamnă să fii desăvârșit? Să iubești pe vrăjmași, să binecuvintezi pe cei care te blestemă, să faci bine celor care îți fac rău.

Dar cu toate că a spus că vrea ca noi să fim desăvârșiți, la Judecată nu ne va judeca după acest standard înalt, ci după standardul cel mai mic. Și anume „sensibilitatea la nevoile aproapelui”.

Citește și – Prin spvedanie, păcatele săvârșite nu se mai pomenesc nici la VĂMI, nici la JUDECATĂ

Sursă articol: Pr. Constantin Coman, Sensibilitatea față de nevoile aproapelui, Urcuș Spre Înviere: https://www.urcusspreinviere.ro/2576/sensibilitatea-fata-de-nevoile-aproapelui/

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.