Blândețea omului este o adevărată minune
O virtute care atrage întotdeauna atenția și cucerește este blândețea. Omul blând emană o stare de pace și liniște. Iar cei care stau în preajma lui se împărtășesc de blândețea lui.
Virtuțile sunt mai mult decât stări de spirit. Ele sunt semnul prezenței lui Dumnezeu în om.
Blândețea omului este o adevărată minune
Pentru că nimeni nu poate dobândi dragostea, smerenia, răbdarea și celelalte virtuți creștine fără harul lui Dumnezeu.
De aceea virtuțile au puterea de a-l transforma pe celălalt. Un om blând influențează în bine pe toți cei cu care intră în legătură. Uneori doar simpla lui prezență aduce pace între oameni.
Sfântul Serafim de Sarov spunea: „Dobândește pacea și mii de oameni din jurul tău se vor mântui”.
Acest mare sfânt este un exemplu elocvent de blândețe. Mulțime de oameni veneau la el, atrași precum magnetul.
Inima lui bună și iubitoare îi făcea să îl caute, să dorească să stea în preajma lui, să se împărtășească de sfințenia lui.
Citește și – Frumusețea și puterea omului constau în blândețea sa (pildă)
Oamenii caută iubire, mângâiere, înțelegere. Toate aceste calități le găsim doar la sfinți. Nimeni nu poate iubi pe celălalt dacă nu are harul Duhului Sfânt în el, pentru că izvorul iubirii este Însuși Dumnezeu.
Și blândețea este o trăsătură a lui Dumnezeu. Ea este o caracteristică a pruncilor și a îngerilor deopotrivă. Dar se mai găsește și la oamenii sfinți.
Sfântul Serafim de Sarov era atât de blând și smerit, încât atunci când au venit la el trei tâlhari să îl bată, el a aruncat toporul, a pus mâinile pe piept și le-a zis cu voce blândă: „Faceți cu mine cum credeți”.
l-au bătut cu toporul lui atât de tare, încât a rămas aproape mort. Iar când au fapta lor a fost descoperită și au fost duși la judecată, Părintele Serafim nu i-a învinuit, nici nu a cerut pedeapsă pentru el.
Dimpotrivă, a cerut autorităților să îi elibereze. Tâlharii au fost profund mișcați sufletește de gestul sfântului și au mers la el să îi ceară iertare.
Sfântul Serafim i-a primit ca un tată iubitor, iertându-i și slobozindu-i în pace.
Omul blând nu este stăpânit de dorința de răzbunare. Dimpotrivă, pe toate le rabdă cu smerenie, pentru ca Duhul Sfânt să nu plece de la el.
Blândețea și nerăutatea lui i-a câștigat chiar și pe bătăuși. Bunătatea vădește răul și îndeamnă la îndreptare.
Blândețea lui i-a făcut pe tâlhari să se rușineze de fapta lor și să își cunoască greșeala.
Citește și – Blândețea are forța de a tămădui răul, din noi și din jurul nostru
Un alt sfânt care a dovedit blândețe într-o situație asemănătoare este Sfântul Tihon din Zadonsk.
Un moșier rău și semeț a îndrăznit să îl lovească peste față pe acest om sfânt. Iar plăcutul lui Dumnezeu, fără să se aprindă de mânie, a făcut un gest cu totul neașteptat: a căzut la picioarele moșierului și i-a cerut iertare.
Vedeți? Blândețea este împotriva logicii, rațiunii, dreptății omenești. Ea este o trăsătură a sfințeniei.
Mântuitorul ne-a arătat Cel dintâi această blândețe, nu numai prin cuvânt, ci și prin faptă.
„Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Matei 5, 39).
Fiul lui Dumnezeu a îngăduit să fie prins, judecat, pălmuit, scuipat, batjocorit, biciuit, răstignit și omorât. Toate acestea le-a suferit pe nedrept. A rămas neclintit în dragostea Sa de oameni.
Dar noi, care de multe ori suferim cele rele pe bună dreptate, nu putem răbda nici măcar un cuvânt de ocară de la semenii noștri.
Hristos Domnul ne spune „Învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11, 29).
De ce ne cere Mântuitorul asta? Pentru că aceste virtuți ne ajută să dobândim asemănarea cu Dumnezeu, să ne facem fiii ai Tatălui ceresc, Care este bun și iubitor de oameni.
Și iarăși, pentru că blândețea și smerenia ne aduc odihnă sufletului.
„Pe deplin și în chip desăvârșit a avut această minunată blândețe Mântuitorul nostru. Când L-au bătut peste cap și I-au pus cunună de spini și L-au scuipat peste față, Domnul nu Și-a întors capul Său, ci cu blândețe și tăcere a privit spre chinuitorii Săi. Iar când L-au pironit pe cruce, El S-a rugat pentru ucigașii Săi”.
Cât de mari sunt faptele dragostei și milei pe care ni le arată Dumnezeu! Noi însă suntem nesimțitori la iubirea Lui, la învățăturile și la poruncile Lui.
Preferăm să ne facem voia proprie. Vrem să ne facem dreptate singuri și nu putem îndura nimic pentru dragostea lui Dumnezeu.
„Iată către ce har și către ce înaltă și minunată chemare trebuie să năzuim din toată inima. Dacă ajungem la această blândețe, vom ajunge la fericirea cerească a Împărăției lui Hristos”.
Citește și – Dacă vrei să dobândești blândețea, trebuie să îl rabzi pe celălalt în toate
Sursă articol: Sfântul Serafim Sobolev, Omul blând este minunea minunilor, Urcuș spre Înviere: https://www.urcusspreinviere.ro/1042/omul-bland-este-minunea-minunilor/
