Rugăciunea care îți aduce bucurii pe care nu le-ai simțit niciodată – Părintele Efrem Katunakiotul

Rugăciunea este un lucru de mare preț care lipsește omului zilelor noastre.

Din această pricină, necazurile se înfățișează înaintea noastră ca niște munți negri și ne simțim zdrobiți și apăsați de amenințarea lor.

Parintele Efrem Katunakiotul despre rugaciune

Parintele Efrem Katunakiotul despre rugaciune

Secătuiți de propriile puteri, oamenii cedează psihic. Se simt părăsiți, singuri și sortiți pieirii.

Atunci când ni se pare că nu mai avem nici o scăpare, există un singur loc spre care ne putem îndrepta privirea cu nădejde.

Iar acel loc este inima noastră. Acest loc este atât de prețios, încât Însuși Dumnezeu vrea să se odihnească în el.

Însă pentru a-L putea odihni pe Domnul în lăuntrul nostru și să ne folosim de prezența Lui mântuitoare, trebuie să ne primenim sufletul.

Trebuie să aprindem lumina, să aerisim, facem curat, să aruncăm lucrurile vechi și stricate.

Apoi trebuie să Îl invităm pe Dumnezeu să vină la noi în suflet.

Și cum Îl invităm? Prin rugăciune. Rugăciunea este medicament și vindecare, este întărire și scăpare, este bucurie și împlinire.

Acest leac nu se cumpără cu bani. Ci cu jertfă, cu osteneală și stăruință.

Este nevoie de multă silință pentru a dobândi rugăciunea care Îl aduce pe Dumnezeu în inima noastră.

Aceasta este rugăciunea lui Iisus. Ea pornește cu buzele, apoi devine înțeleasă cu mintea și este simțită în inimă.

„Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă…”

Părintele Efrem Katunakiotul îi sfătuia pe oameni să își rezerve o oră în fiecare zi pentru a rosti această rugăciune.

Poate fi o oră din zi sau din noapte. Important este să avem condițiile necesare pentru a o săvârși cu deplină înțelegere. Adică să fie liniște, să fim singuri, să nu fim tulburați de gânduri și griji.

„Cuvânt cu cuvânt, și să o pătrunzi cu mintea! Așa să spui rugăciunea”.

„Ne rugăm, și înlăuntrul nostru intră Dumnezeu. Odată cu răsuflarea, intră Hristos”, spunea Părintele Emilianos Simonopetritul.

Primul rod al rugăciunii stăruitoare, rostite cu înțelegere este bucuria.

„Și cu vremea, după măsura curăției tale și cu măsura râvnei tale, primul lucru pe care-l vei afla este bucuria!”

Iar acea bucurie pe care o aduce rugăciunea vine de la Dumnezeu, din cuvintele care conțin sfântul nume al Domnului Iisus Hristos.

Prin bucurie, Domnul atrage inima noastră să dorească și mai mult să se roage.

Având această bucurie în inimă, dispoziția spre rugăciune va crește și mai mult.

„Iar rugăciunea îți va da bucurie mai multă și mai mare”.

Oamenii de azi investesc mult timp și bani în diferite practici de meditație, tehnici de respirație, de concentrare.

Fac acest lucru pentru a se destinde psihic și a dobândi o stare de bine, neștiind că rugăciunea este singurul mijloc prin care pot primi bucurie cerească.

Bucuria care izvorăște din rugăciune nu este o bucurie lumească, trupească, efemeră.

Este o bucurie pe care sufletul nu a mai gustat-o niciodată.

Dulceața ei nu este din această lume, ci este pogorâtă din cer.

Rugăciunea ne schimbă lăuntric. Ne limpezește ochii, ne înfrumusețează privirea, ne înalță mintea de la cele de jos, ne dăruiește pace și liniște.

Cel care este cuprins de roadele rugăciunii pe toate le vede cu ochi buni. El poate vedea întreaga lume „scăldată într-o frumusețe, într-o dulceață…”

Și totuși, acestea nu sunt decât o pregustare a darurilor pe care le dă Dumnezeu celor care se roagă.

„Sunt altele mult mai mari, pe care le vei simți rostind rugăciunea!”

Sursă articol: Elena Dinu, Părintele Efrem Katunakiotul – Despre rugăciune: https://www.youtube.com/watch?v=QPdYrvKxtu8

 

 

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.