De ce ne îndoim de nemurirea noastră?

Dumnezeu ne-a creat veșnici încă de la început. Moartea a venit în lume din pricina neascultării primilor oameni. Adam și Eva au mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului, încălcând porunca lui Dumnezeu.

Domnul îi atenționase că în ziua în care se vor atinge de acele roade, cu moarte vor muri.

De ce ne indoim de nemurirea noastra?

De ce ne indoim de nemurirea noastra?

Acest lucru ne arată că poruncile lui Dumnezeu nu ne sunt date pentru a ne subjuga, asupri sau împovăra cu ceva. Dimpotrivă, ele ne ajută să ne mântuim.

În momentul în care ne îndepărtăm de Dumnezeu murim sufletește. Neascultarea protopărinților noștri ne-a adus moartea veșnică.

Citește și – Despre viaţa veşnică şi nemurirea sufletului omenesc – Părintele Iustin Popovici

Însă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Însuși Fiul Său L-a dat ca să moară în locul nostru și să ne dea Învierea.

Este o taină mai presus de înțelegere, dar pe care o trăim cu toții în noaptea de Înviere.

Noi toți vom învia, ne-a făgăduit-o și ne-a arătat-o Hristos când El Însuși a înviat din morți.

Chiar și înainte de moartea și învierea Sa Mântuitorul a săvârșit două învieri. A sculat din morți pe Lazăr și pe fiica lui Iair, arătându-ne că El are putere asupra vieții și a morții și că cei morți nu mor cu desăvârșire, ci se mută în altă dimensiune.

Chiar și de nu am avea credință în Dumnezeu, cu greu am putea crede că omul, o ființă atât de complexă, poate să dispară definitiv atunci când moare.

Dar trebuie să credem în nemurire, pentru că Însuși Domnul ne încredințează despre aceasta.

„Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?” Ioan 11 (25-26)

Citește și – “Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 48-54)

Sfântul Ciprian spune că noi credem de obicei în omaneii de seamă atunci când ne făgăduiesc ceva și nu ne îndoim de cuvintele lor.

Însă cuvintele și faptele Mântuitorului le nesocotim adesea sau nu credem în ele cu desăvârșire.

„O, vicleanule, Dumnezeu ți-a făgăduit nemurirea după plecarea ta din lumea aceasta, iar tu te îndoiești fără rușine de făgăduința Sa?”

Ne îndoim pentru că nu credem în Dumnezeu, nu Îl cunoaștem sau nu vrem să împlinim poruncile Lui.

Iar necredința poate fi socotită ca o hulă împotriva Mântuitorului și Învățătorului nostru.

Îndoiala noastră nu ne vine din inteligență, ci din păcătoșenia noastră.

Căci folos ne este de-am avea toată cunoașterea și înțelepciunea înșelătoare a acestei lumi dacă nu dobândim cunoștința cea de la Dumnezeu și înțelepciunea duhovnicească!

„Omul cu cât este mai sfânt, cu atât este mai înțelept, căci în oglinda cea limpede a inimii sale poate vedea adevărul!”

Mai rău este de cei care cred dar nu fac nimic pentru a dobândi viața cea veșnică.

„Nu este deloc salvator, nu este deloc liniștitor dacă știi niște lucruri și nu faci… Că spune un Părinte așa, destul de plastic, dar are dreptate: „Cine știe că există veșnicie și nu ia nici o măsură merită închis în casa de nebuni”.

Citește și – Dacă oamenii nu se vor pocăi și nu se vor întoarce la Dumnezeu, vor pierde viața veșnică – Sfântul Paisie Aghioritul

Surse articol:

1. Sfântul Nicolae Velimirovici, Nemurirea, Dicționarul Vieții Veșnice, Editura Egumenița, 2014, pp. 314-315
2. Arsenie Papacioc – A crede în veșnicie și a nu face nimic, Orthodox Teachings of the Elders: https://www.youtube.com/watch?v=7ipz-SXNAMk

 

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.