Trăim vremuri de mare încercare, dar mântuitoare

Viața noastră pe pământ este o mare lecție. Încercarea prin care trecem a reușit să îi trezească pe mulți la realitate. Și care este această realitate? Faptul că nu avem aici cetate stătătoare, cum spune Sfântul Apostol Pavel.

„Covidul” acesta, spune Părintele Gheorghe Holbea, a creat o spaimă grozavă de moarte.

„Oamenii parcă acum au aflat că vor muri”.

Traim vremuri de mare incercare, dar mantuitoare

Traim vremuri de mare incercare, dar mantuitoare

În fiecare clipă moare câte cineva. Noi la rândul nostru avem rude și cunoștințe care s-au mutat la Domnul în perioada aceasta.

Nu numai acest virus face victime. Sunt foarte multe boli grave care spulberă vieți.

„[…] Au murit foarte mulți de alte boli, dar atât s-a vânturat acest Covid, încât pare că a devenit așa, un fel de idol”.

Idolul poate fi numit orice lucru căruia îi acorzi o importanță mai mare decât lui Dumnezeu. Poate fi un obiect, o persoană, o idee.

Vedem astăzi că totul are ca punct de referință acest virus. Peste tot se vorbește numai despre el. Chiar și măștile pe care le purtăm în mediul social ne aduc aminte că suntem în pandemie.

„Oamenii, în loc să se întoarcă mai mult spre ei înșiși, să descopere puterea credinței, să se apropie de Dumnezeu venind la Biserică, în comuniune, preferă să stea izolați”.

Această boală este un test pentru mulți dintre noi. Oamenii îl întreabă pe Părintele Holbea dacă crede în Covid.

„[…] e groaznic ce mă întrebați! Eu cred în Dumnezeu, cum să cred în Covid? Există acest virus, cine l-o fi făcut, cum o fi fost aruncat în lume, dar, dincolo de toate, este puterea proniatoare a lui Dumnezeu”.

Iată la ce trebuie să ne raportăm noi, ca popor ortodox, mai ales atunci când traversăm o perioadă de încercare.

Trebuie să ne raportăm la Dumnezeu. Și astfel orice necaz va fi depășit mai ușor.

Să fim cu luare aminte în cine ne punem încrederea. Credința noastră trebuie să rămână totală în Dumnezeu, Singurul Care dorește binele și mântuirea noastră.

Acestea sunt vremuri de încercare, dar sunt totodată și vremuri de mântuire.

Pandemia aceasta, spun părinții Bisericii, este un semnal de alarmă. Dacă Dumnezeu a îngăduit să trecem prin aceasta, înseamnă că ne este de folos.

Cât de mult ni se potrivesc cuvintele Psalmistului, nouă, celor de azi, care suntem preocupați cu tot felul de lucruri și distrași de la Adevăr:

„Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu, înălța-Mă-voi pe pământ” (Ps. 45, 10).

Un „efect” pozitiv al acestei pandemii ar putea fi revenirea noastră la credință, la Dumnezeu.

„Trebuie să fie pentru noi o stare de trezire la viața autentic creștină, pentru că în ultimii ani, știm foarte bine, lumea nu mai știa cum să-și înmulțească plăcerile, vacanțe peste tot și câte altele!”

Credința în Dumnezeu nu ne lasă să ne pierdem niciodată nădejdea. Și acesta este lucrul ce mai important, ca în vremuri de încercare să ne punem încrederea în pronia lui Dumnezeu.

Pronie înseamnă purtare de grijă.

„Pe cât de mari sunt încercările care vin asupra noastră, pe atât de mare – infinit mai mare! – este lucrarea și puterea lui Dumnezeu, care dă peste cap orice plan diabolic”.

Să nu uităm că în timpul închisorilor comuniste credința era cel mai de temut dușman pentru stat. Și totuși, ea, credința, i-a ajutat pe martiri să reziste până la capăt și reziste torturilor în închisoare.

Această mărturisire a lui Hristos dă putere sufletelor noastre încercate să rămână demne, libere și fidel Unui singur Dumnezeu, Cel slăvit în Treime.

„Viața noastră este darul lui Dumnezeu și toate durerile și suferințele noastre în Hristos sunt o cale pedagogică de-a ne apropia inima de Dumnezeu”.

Criza prin care trecem s-a dovedit a fi o criză spirituală. Pentru că mulți au fost clătinați și zdruncinați lăuntric de această pandemie.

Frica, angoasa, panica – acestea sunt indicatoare ale unei credințe slabe.

Soluția la criza prin care trecem este întoarcerea la Evanghelia Mântuitorului. Acolo găsim toate sfaturile de care avem nevoie, nu doar în această viață, ci și pentru a moșteni viața cea veșnică.

„Uitați, calea de întoarcere este aceeași: Evanghelia, Sfinții Părinți, Sfintele Taine, participarea la Sfânta Liturghie, spovedanie și împărtășanie cât mai des, și atunci ne revenim, ne reașezăm”.

Creștinul adevărat trăiește cu acest mare adevăr în sufletului lui, și anume acela că el este nemuritor.

Cel mai mare lucru pe care ni-l oferă Dumnezeu și ni-l asigură credința noastră ortodoxă este învierea noastră.

„Tot prin Hristos, moartea noastră, moartea de care ne e frică tuturor și care se vântură peste tot, devine un Paști”.

Dacă Hristos a înviat, pentru ce să ne temem? Sfântul Apostol Pavel zice: „Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?”

Sursă articol: Interviu realizat de Mihaela Raluca Tănăseanu, Părintele Gheorghe Holbea: „În Hristos, viața noastră devine un Paști”, Familia Ortodoxă, Ianuarie, Nr. 1/2021, Editura Lumea Credinței, pp. 44-45

 

 

 

 

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.