Conținut: Detalii
Una din cele mai puternice familii de sfinţi este cea în care s-a născut Sfântul Vasile cel Mare, prăznuit la 1 ianuarie şi Sfântul Grigorie de Nyssa, pomenit pe 10 ianuarie. Din această casă a răsărit şi Sfântul Petru, unul din fraţii mai mici. Cuvioasa Macrina era sora lor cea mare, care s-a remarcat printr-o deosebită frumuseţe duhovnicească.
Aleasă de Dumnezeu
Sfânta Macrina s-a născut în anul 328 în Cezareea Capadociei, din părinţi bogaţi dar creştini cu inima bună, pe numele lor Vasile şi Emelia. Şi când s-a născut cuvioasa Macrina, mama ei a avut parte de trei intervenţii dumnezeieşti în care i s-a spus să o numească pe copilă Tecla – întocmai ca pe prima muceniţă. Însă ea n-a ascultat, şi păstrând în inima ei acest nume, a pus fetei numele Macrina – al sfintei sale bunici, care a fost uncenica Sfântului Grigorie Taumaturgul. Se pare însă că Sfânta Muceniţă Tecla a vegheat asupra Macrinei, insuflându-i cele mai frumoase virtuţi duhovniceşti.
Fericita Macrina a crescut frumoasă întru toate şi s-a logodit cu un bărbat de neam bun. Însă la scurtă vreme de la nuntă, soţul ei a murit pe când se afla într-o călătorie. Cunoscând legea creştină, Cuvioasa Macrina a ales să trăiască în feciorie, deşi mulţi pretendenţi vroiau să o ia în căsătorie. Şi lipsindu-se de toată dulceaţa nunţii, a trăit în casa mamei sale, îndeletnicindu-se cu studierea intensă a Scripturilor. Legătura dintre Macrina şi mama sa Emelia era una foarte puternică, întemeiată pe dragoste profundă, ascultare şi spirit de sacrificiu total.
Povăţuitoarea Sfântului Vasile cel Mare
Cuvioasa Macrina s-a îngriit cu multă dragoste de fraţii ei mai mici, fiindu-le lor ca o a doua mamă. De altfel, toţi cei care o întâlneau sau erau atinşi de ea, simţeau revărsându-se prin ea dragostea lui Dumnezeu.
Ea a fost cea care l-a povăţuit pe fratele ei, cel care avea să devină Sfântul Vasile cel Mare, să aleagă calea smereniei şi a sărăciei şi să lepede gloria lumii în spatele căreia se ascunde deşertăciune şi fum. Pe toţi fraţii ei i-a îndrumat să îmbrăţişeze cu toată fiinţa lor credinţa creştină şi să facă din poruncile Mântuitorului un mod de viaţă. Sfântul Grigorie de Nyssa spunea despre sora lui Macrina că i-a fost de toate: şi mamă, şi maestră şi un izvor de orice bine.
Asceză pe malul râului Iris
După ce moare tatăl lor, Sfânta Macrina vinde tot ce are şi se dedică totalmente unei vieţi singuratice, retrăgându-se pe malul râului Iris, la Anessi, împreună cu mama ei şi celelalte femei credincioase care se îngrijeau de casă. Pe partea cealaltă a râului, Sfântul Vasile a întemeiat la scurt timp o mănăstire pentru călugări, unde a locuit până la numirea lui episcop de Cezareea.
Cuvioasa Macrina, mama ei Emelia şi slujitoarele lor au pus bazele unei vieţi monahale autentice. Locuinţa lor era un altar de rugăciune neîncetată, de sfinţenie curată, bineplăcută lui Dumnezeu. Acesta este momentul când cuvioasa Macrina întemeiază prima mănăstire de maici de la Anessi, cu formă de viaţă de obşte.
Femeile se îndeletniceau zilnic cu munca şi rugăciunea. Sfânta Macrina era model de iubire vie, jertfelnicie, libertate şi devotament faţă de cele mai profunde porunci divine. Deşi trăiau în sărăcie, fericirea lor era ascunsă adânc în suflet, şi aceasta era dragostea de a se dărui pe sine complet lui Dumnezeu.
Moare în gloria sfinţeniei
Sfântul Grigorie de Nyssa spunea despre Macrina şi celelalte fecioare că au reuşit să depăşească legile naturii umane prin viaţa lor ascetică. Trup fiind ele, s-au făcut pe sine stâlpi ai puterii divine. Acesta era cucerit de înţelepciunea pe care o câştigase de la Dumnezeu prin atâta trudă, şi o asculta deseori vorbind despre suflet şi despre trăsăturile omului nemuritor.
După o viaţă de strâmtorări şi îndulcită de imense bucurii duhovniceşti, Sfânta Macrinsa moare în sfinţenie în anul 380. Era simplă la port, şi hainele ei modeste, dar chipul şi întregul ei trup strălucea cu razele sfinţeniei. Sfintele ei moaşte se află în templul Ibora, alături de cele ale mamei sale Emelia.
