Cum trebuie să practicăm rugăciunea lui Iisus

Rugăciunea lui Iisus este rugăciunea pe care o practică monahii în mod deosebit. Însă trebuie să știm că suntem cu toții chemați la a ne ruga neîncetat.

Viețuitorul din lume nu este cu nimic diferit de viețuitorul din mănăstire în ceea ce privește dobândirea mântuirii. Călugăria și căsătoria sunt două cruci prin care omul poate câștiga mântuirea sufletului.

Cum sa practicam rugaciunea lui Iisus

Cum sa practicam rugaciunea lui Iisus

Mântuitorul este Cel Care ne-a spus că trebuie să ne rugăm neîncetat. Mirenii se plâng mereu că nu au timp să stea la rugăciune.

Însă rugăciunea minții poate fi realizată în orice loc ne-am afla. O putem practica ori de câte ori avem un răgaz, mergem pe drum, suntem în mașină sau lucrăm ceva cu mâinile.

Trebuie doar să avem voință. Nici măcar nu trebuie să avem o pregătire anume pentru a practica această rugăciune, ci doar o inimă plină de dor și de râvnă spre cele sfinte.

Este adevărat că cel care vrea să se roage cu rugăciunea lui Iisus trebuie să aibă un duhovnic, care să îl povățuiască.

El trebuie să fie ancorat în viața Bisericii și să ducă o viață conformă cu poruncile lui Dumnezeu.

Însă a ne ruga cum trebuie, nu este un rezultat al cunoștințelor sau al abilităților noastre, ci un dar al lui Dumnezeu. Iar acesta se dobândește prin multă perseverență.

Părintele Symeon Bruschweiler din Essex spunea că pentru a practica rugăciunea lui Iisus trebuie doar să începem. Și săvârșind această lucrare zi de zi, vom deprinde rugăciunea.

Cu toate acestea, sunt câteva lucruri importante la care trebuie să fim atenți. Această rugăciune nu trebuie practicată ca un fel de meditație sau ca o rugă fără destinatar.

Rugăciunea lui Iisus nu este o formă de yoga sau ceva de felul acesta. Adică, atunci când rostim această rugăciune, trebuie să știm Cui anume ne adresăm.

„Pentru că atunci când ne rugăm cu rugăciunea lui Iisus invocăm numele lui Dumnezeu Însuși și Dumnezeu este prezent în numele Său. Este o formă de taină”.

Așa se și explică de altfel puterea de schimbare și lucrarea sfințitoare a acestei rugăciuni asupra ființei noastre.

Când ne rugăm, trebuie să știm cine suntem noi în raport cu Cel Căruia ne adresăm.

Noi suntem făpturi create, iar Dumnezeu este Cel Care ne-a creat.

Rugăciunea noastră trebuie pornească din înțelegerea că Cel Căruia ne rugăm este Creatorul nostru.

Citește și – Rugăciunea alcătuită din cuvinte nu este de nici un folos dacă inima nu se roagă și ea

Trebuie să avem de asemenea conștiința stării noastre căzute.

„Unul dintre punctele esențiale ale credinței creștine este acela că lumea a fost creată de Dumnezeu, și pe de altă parte, că noi, oamenii, ne aflăm într-o stare de cădere, de greșeală”.

Adam și Eva se aflau într-o relație de comuniune permanentă cu Dumnezeu. Ei vorbeau direct cu Dumnezeu și toate puterile sufletului lor erau îndreptate spre El și dăruite Lui.

Aceasta este rugăciunea lor, comunicarea neîntreruptă cu Dumnezeu. Când au încetat această comunicare, au căzut în ispita diavolului.

După cădere, rugăciunea nu mai are acel caracter de convorbire firească dintre om și Dumnezeu. De aceea ne vine greu să ne rugăm.

Lucrarea rugăciunii este pentru mulți istovitoare, plictisitoare, neatractivă, pentru că mintea noastră este plină de lucruri deșarte, care nu Îl mai privesc deloc pe Dumnezeu.

El nu mai încape în mintea noastră, în inima noastră, în viața noastră.

Rugăciunea nu mai este un lucru firesc pentru noi, ci o nevoință foarte mare. Pentru a ajunge din nou la starea omului care vorbește neîncetat cu Dumnezeu trebuie să ne ostenim foarte mult.

Pentru omul căzut, rugăciunea este un mijloc prin care cerem iertare de la Dumnezeu pentru căderile și greșelile noastre.

De aceea în rugăciunea lui Iisus adăugăm la final: „miluiește-mă pe mine, păcătosul!”.

„Deci trebuie să invocăm numele lui Dumnezeu cu conștiința că suntem păcătoși”.

A fi păcătos nu înseamnă a fi un om lipsit de moralitate sau lipsit de bunătate.

Există o diferență majoră între un om bun pur și simplu și un om creștin.

„A fi creștin nu înseamnă a fi bun, ci a fi unit cu Dumnezeu”.

Păcatul este cel care ne separă de Dumnezeu. De aceea, unirea cu Dumnezeu presupune renunțarea la păcate, curățirea inimii și dobândirea virtuților creștine.

Separarea de Dumnezeu înseamnă moartea noastră sufletească, atât în viața aceasta, cât și în veacul cel veșnic.

„Suntem sclavii păcatului, după cum suntem sclavii diavolului și supuși morții. De aici această cerere adresată lui Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul nostru, de a avea milă de noi („Miluiește-mă, Dumnezeule…”) și de a ne elibera din această stare de păcat și de moarte”.

Citește și – Din ce cauză nu putem rosti neîncetat rugăciunea inimii?

Sursă articol: Părintele Symeon Bruschweiler, Cum să începe practicarea rugăciunii lui Iisus, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cum-sa-incepem-practicarea-rugaciunii-lui-iisus

 

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.