Oamenii își fac singuri rău pentru că răsucesc în rană cuțitul care i-a rănit – Arhim. Simeon Kraiopoulos

Arhimandritul Simeon Kraiopoulos spune că de multe ori, nu răul care ni se pricinuiește de către alții este atât de mare, cât răul pe care ni-l pricinuim noi înșine amplificând acest rău.

Și cum anume îl amplificăm? Învinuindu-i pe ceilalți, scoțându-le ochii, ținând minte răul. Astfel le facem rău și celorlalți, și nouă înșine.

Nu rasuci in rana cutitul care te-a ranit

Nu rasuci in rana cutitul care te-a ranit

Cele dinlăuntrul omului sunt mai rele, mai viclene și mai întunecate decât cele care sunt la vedere, spune Părintele Simeon.

Iar, de mult ori, chinurile prin care trecem ni le creăm noi înșine. Noi avem obiceiul să dăm vina mereu pe ceilalți și să spunem „cutare și cutare ne creează problemele”.

Dar trebuie să știm că nici un rău nu ne poate face nimeni dacă noi nu le permitem aceasta.

Sufletul nostru este ca o apă. Ea se va tulbura la suprafață când alții aruncă pietre în ea. Dar dacă își păzește liniștea, în adâncuri va rămâne neclintită și tulburarea îndată se va risipi, revenind la starea cea dintâi.

„Orice ne-ar face ceilalți, nimic nu ne poate face rău, dacă noi nu ne-am preda acestora, dacă noi nu ne-am lăsa sinele propriu să fie rănit de acestea”.

Din cauză că nu abordăm lucrurile corect, ne lăsăm să ne rănească, să ne traumatizeze, să ne împovăreze, să ne streseze.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, atunci când avem o supărare, nu trebuie „să răsucim în rană cuțitul care ne-a rănit”.

Dacă cineva ne-a rănit, trebuie doar să scoatem cuțitul din rană și îndată ne vom vindeca.

Însă noi ne facem singuri rău întorcând acel cuțit și pricinuindu-ne mai multă durere. În timp, acea rană se infectează și se transformă într-o boală.

Mai rău este că uneori nici nu vrem să scoatem cuțitul din rană. Chiar dacă ar vrea cineva să îl scoată și să ne ajute să ne facem bine, nu vrem.

Citește și – Psalmul 8 – pentru cei răniti de diavoli sau de oameni răi

Când cineva ne ocărăște sau rostește împotriva noastră un cuvânt greu, care ne rănește, noi adăugăm și mai multă durere amintindu-ne mereu acel cuvânt.

Îl repetăm mereu în minte și aducându-ne aminte de cel care ni l-a spus, ne mâniem și ne pornim spre ură împotriva lui.

„Toate acestea în fapt asta înseamnă: răsucești în rană cuțitul care te-a rănit, în timp ce, dacă l-ai fi scos, dacă l-ai fi scos numaidecât și l-ai fi arunca cât acolo, mult mai puțină pagubă ți-ar fi provocat”.

Analizând lucrurile la rece, cine pare a fi cel mai vinovat aici? Fără îndoială, cel care ne-a rănit are partea lui de vină, de care va da socoteală.

Însă noi suntem și mai vinovați pentru că nu vrem să scoatem cuțitul din rană. El ne-a rănit o dată, noi însă ne rănim de o mie de ori mai mult.

Chiar dacă celălalt pare să fi început acest rău, nimeni nu este fără de păcat sau fără de vină.

Așadar, data viitoare când cineva ne face vreo supărare, să ne aducem aminte că trebuie să iertăm cât mai repede și să uităm.

Ca împunsătura primită să nu se prefacă în rană, iar rana în boală.

Iar de ne este dat să trecem printr-un necaz, să ieșim de pe poziția de victimă și să ne cercetăm cu sinceritate propriile noastre greșeli.

Trebuie să știm că nici o pățanie nu este fără rost. Dacă Dumnezeu a îngăduit să ni se întâmple ceva, pesemne că acel lucru ne este de folos pentru îndreptare sau pentru mântuire.

Citește și – Rugăciune pentru iertarea celor ce ne-au rănit în multe feluri

Sursă articol: Stresul, cum se naște și cum se vindecă – Arhimandritul Simeon Kraiopoulos: https://www.youtube.com/watch?v=h1ZLBl4uJSQ

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.