Cel care se roagă este ca și cum ar umbla îmbrăcat în haine călduroase și ocrotitoare

Este esențial pentru un creștin să aibă o pravilă de rugăciune, adică un program de rugăciune zilnică. Pentru cei care au un serviciu obișnuit, rugăciunile de dimineață și de seară sunt fundamentale.

Acestea ne pot ajuta să ne păstrăm mintea la cele duhovnicești. Pe lângă faptul că ne dau pace și nădejde, rugăciunile pe care le săvârșim zilnic ne apără în ispite și încercări.

Cel care se roaga este ca si cum ar umbla imbracat in haine calduroase si ocrotitoare

Cel care se roaga este ca si cum ar umbla imbracat in haine calduroase si ocrotitoare. Freepik.com

Starețul Efrem Vatopedinul recomanda dimineața să citim psalmii Utreniei sau doar Rugăciunile dimineții. Iar dacă avem timp, putem adăuga și un acatist.

Seara putem citi Pavecernița Mică și/sau doar Rugăciunile de seară. Cei care au timp, pot adăuga și Acatistul Buneivestiri.

Cel care se roagă des sau mult simte harul lui Dumnezeu. Simte prezența Lui și începe să priceapă lucrurile dintr-o perspectivă duhovnicească.

Atunci când apar necazuri, va ști cum să le abordeze cu mai multă seninătate și liniște. Nu se va tulbura mai mult decât este necesar, pentru că are încredere că Dumnezeu pe toate le rânduiește spre folos.

Rugăciunea naște în inimă și în cuget multă nădejde. Ea întărește credința. Iar cel care are credință, pe toate le depășește mult mai ușor.

Nici o rugăciune pe care o citim sau o rostim nu este în zadar. Omul nu se poate aștepta să ajungă la sfințenie fără să se roage mult.

„Nici metaniile nu-s făcute în van, nici acatistele nu-s lipsite de însemnătate”, spunea Sfântul Teofan Zăvorâtul.

O întâmplare petrecută cu arhimandritul Teofan din Kirilovsk dă mărturie despre ajutorul pe care ni-l dă rugăciunea.

Pe când călătorea odată prin Petersburg, s-a oprit să înnopteze, iar acolo erau câțiva care își puseseră în plan să îl bată.  Ucenicul său l-a avertizat despre aceasta, dar Părintele Teofan nu s-a speriat câtuși de puțin, nici nu s-a grăbit să plece de acolo.

A aprins o lumânare și a început să își facă pravila, după obicei. Când a ajuns pe la jumătatea Acatistului Maicii Domnului, a sosit un convoi de trecători care au bătut în geam și l-au rugat pe arhimandrit să meargă cu dânșii cu căruța.

După ce au trecut de pericol, acel convoi a dispărut, iar părintele s-a putut reîntoarce cu bine la mănăstirea lui. Această întâmplare dovedește că acatistul pe care l-a citit nu rămas fără rod.

Pravila de rugăciune nu trebuie desconsiderată de nimeni.

„Sfinții care I-au bineplăcut lui Dumnezeu, câte metanii n-au făcut – nimeni nu le știe numărul – și câte rugăciuni n-au spus? Cu toții au petrecut lăuntric în nevoința rugăciunii și s-au mântuit prin ea”.

Cel care nu se roagă nu primește. Mântuitorul a zis: „Cereți și vi se va da. Bateți și se va deschide vouă”.

Nu putem nădăjdui nimic de la Dumnezeu dacă nu facem un mic efort în sensul acesta. Dacă nu ne ostenim prin rugăciune.

Fără de rugăciune ne lipsim de ajutorul dumnezeiesc.

„Fără această pravilă de rugăciune și ascetică, omul va sta ca în bătaia vântului, sau, mai rău, ca și cum ar fi gol-goluț în arșița gerului”.

Pe când, cel care își face pravila cu acrivie este ca un om „îmbrăcat în haine călduroase și ocrotitoare”.

Sursă articol: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Pravila de rugăciune ne protejează de arșița ispitelor, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/rugaciuni-metanii

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.