Sfânta Marina este una din cele mai tinere mucenice care au urmat pe Hristos până la moarte. Căci fiind rănită la inimă de dragostea şi frumuseţea Mirelui ceresc, a îndurat chinuri ca şi cum nici n-ar fi purtat trup.Pomenirea ei se face în fiecare an, la data de 17 iulie.
Născută din părinţi păgâni
Sfânta muceniţă Marina s-a născut în Antiohia, în timpuri de aspre prigoane împotriva creştinilor. Părinţii ei erau păgâni, şi după moartea mamei sale, tatăl ei, Edesie, a lepădat-o de la grija lui, dând-o spre creştere unei doici, departe de casa ei părintească.
Crescând copila de 12 ani, se arăta foarte frumoasă la trup, dar mai ales strălucea de fumuseţe sufletească, fiind credincioasă şi împodobită cu virtuţile creştine. A primit învăţătura creştină de la un oarecare preot despre Mântuitorul Hristos, cum S-a întrupat şi a murit pentru a răscumpăra lumea, şi s-a aprins de dragoste pentru Acela, încât dorea în inima ei să se jertfească şi ea de dragul Lui şi să moară pentru iubirea Lui de oameni, aşa cum mulţi mucenici înaintea ei au pătimit.
Eparhul Omivrie – robit de frumuseţea ei
Când era la vârsta de 15 ani, Marina a mers pe câmpul unde păşteau oile tatălui ei. Şi trecând pe acolo din întâmplare Eparhul Omivrie – un prigonitor neîndurat al creştinilor, a văzut-o pe fecioară şi s-a lăsat furat de frumuseţea ei neobişnuită. Dorind s-o ia de soţie, a întrebat-o pe de neamul şi de casa ei. Şi cuvioasa Marina s-a arătat înţeleaptă, răspunzând că este creştină şi că Mirele ei e unul singur: Hristos, şi a Lui mireasa îi este ea arvunită.
Auzind acestea, inima eparhului s-a întunecat şi a poruncit ostaşilor să o aducă în cetate pentru a o îndupleca să se lepede de credinţa ei. Dar ea pe drum cu glas tare se ruga la Dumnezeu să nu lase auzul ei să se spurce de cuvintele lor cele viclene, înţelegerea ei să nu se schimbe prin înşelaciunile lor şi inima ei să nu se înfricoşeze de îngrozirile lor cele cumplite.
Chinuită pentru dragostea de Dumnezeu
Ajungând în cetate, eparhul a chemat-o la sine, în faţa tronului de judecată, şi încerca să o convingă să i se supună lui şi zeilor lui, să lase credinţa ei şi să devină soţia lui. Dar cuvintele ei înţelepte îl lăuda pe Unul Dumnezeu într-o fiinţă şi batjocorea pe idolii lor fără suflet şi putere. Auzind-o eparhul grăind aşa ocărâtor la adresa lui şi a zeilor, dragostea şi pofta pătimaşă pe care o avea pentru ea s-a prefăcut pe loc într-o ură cumplită, poruncindu-le slujitorilor să o dezbrace, să o pună la pământ şi să o bată peste tot trupul.
Şi fecioara îngăduia cu inima, căci mult dorea să se dăruiască pe sine lui Hristos. Din trupul ei curat curgeau şiroaie de sânge, iar din ochii celor care priveau la pătimirea ei, şuvoaie de lacrimi de jale. În tot acest timp eparhul spera ca muncile cumplite să o întoarcă din credinţa ei şi să se lepede de Hristos. Dar ea privea numai spre cer, rugându-se Aceluia să primească sufletului ca o jertfă fără de prihană. Mai mult au chinuit-o nemilostivii ostaşi, strujindu-i trupul şi lăsând-o fără pic de carne pe oase.Nemaisuferind s-o vadă astfel pătimind, eparhul a poruncit s-o arunce în temniţă, ca să moară acolo de răni şi de foame.
Arătarea şarpelui şi biruirea balaurului
Dar aflându-se singură în temniţa cea întunecoasă, sfânta muceniţă se ruga din adâncul inimii să o întărească în credinţă. Şi în noaptea aceea, diavolul în chip de şarpe a intrat în temniţă şi s-a înfăşurat împrejurul ei, apoi s-a prefăcut într-un balaur înfricoşător şi a cuprins capul ei. Dar sfânta, însemnându-se cu semnul crucii, a zdrobit pântecele balaurului, pământul deschizându-se şi înghţind pe balaur. Atunci privind în sus, sfânta Muceniţă Marina a văzut o lumină cerească inundând temniţa, şi raze puternice înconjurând o cruce mare. Iar deasupra crucii a văzut o porumbiţă albă care i-a spus să se bucure pentru că veselia ei este aproape, căci va intra în curând în cămara Mirelui Hristos.
Carnea i-a crescut la loc în trup
Şi umplându-se de Duh Sfânt şi de o negrăită bucurie, sfânta s-a tămăduit în acel ceas de rănile trupului, simţind într-însa cum carnea îi creştea la loc. A doua zi, văzând minunea arătării ei, eparhul şi ceilalţi credeau că e o vrăjitoare. Şi încercând din nou să o înduplece la slujirea zeilor, eparhul s-a mâniat văzând hotărârea şi curajul ei, şi a poruncit să o spânzure şi să îi ardă trupul cu făclii.
Tăiată de sabie
Apoi au legat-o şi au aruncat-o într-un cazan cu apă ca să o înece. Dar sfânta rugându-se fierbinte, legăturile ei s-au dezlegat şi ea a ieşit din apă nevătămată. Atunci pământul s-a cutremurat, căci o vedere dumnezeiască a deschis cerul şi o lumină puternică i-a doborât pe toţi la pământ. Şi crezând mulţime de oameni în Hristos, au fost răpuşi de sabie, primind cununa muceniciei. Eparhul a poruncit ca şi Marina să fie tăiată de sabie. Aşa s-a săvârşit Sfânta Mare Muceniţa, în data de 17 iulie în anul 270, la numai 15 ani.
Troparul Sfintei Muceniţe Marina
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc. Şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău. Şi pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine. Şi mor pentru tine, ca să viez pentru Tine. Ci, ca o jertfă fără de prihană, primeşte-ma pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie.
Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, Doamne mântuieşte sufletele noastre.
