Alungați descurajarea, căci ea duce la întristare adâncă! Starețul Iosif Vatopedinul
Să ținem departe de noi descurajarea, ne sfătuiește Starețul Iosif Vatopedinul.Descurajarea este una din cele mai mari ispite, deoarece dacă o lăsăm să ne contamineze cugetul și inima, vom cădea într-un întristare adâncă.
Iar după ce sufletul se descurajează și cade în amărăciune, este îngenuncheat apoi de cumplita deznădăjduire.
Alungati descurajarea: Ortodox.md
Și dacă deznădejdea nu este alungată la timp, ea poate duce în cele din urmă la probleme psihologice.
„De aici se nasc problemele psihologice!”
O persoană cuprinsă de deznădejde nu mai gândește limpede. În mintea ei totul este întuneric.
Cel deznădăjduit nu mai are logică, nu mai vede lucrurile așa cum sunt, ci le vede denaturat.
Prin deznădejde, spunea Starețul Iosif Vatopedinul, „se destramă universul duhovnicesc al omului”.
De aceea este atât de periculoasă această stare.
Împotriva deznădejdii trebuie să luptăm cu arme duhovnicești, nu cu pastile.
Deznădejdea este unul din cele mai mari păcate, deoarece denotă mândrie și lipsă de credință în ajutorul lui Dumnezeu.
Citește și – Părintele Iosif Vatopedinul a zâmbit după moarte
Omul care și-a pierdut nădejdea și credința în Dumnezeu cade în așa-zisa „depresie”. Unul ca acesta este îndrumat spre un medic psiholog sau psihiatru, care îi va da „pastile de calmare”.
El trebuie să meargă însă la un medic de suflete, la un duhovnic care să îl spovedească și să ridice de la el apăsarea sufletească.
De ce să îl lăsăm pe diavol să o facă pe judecătorul cu noi, spune Starețul Iosif Vatopedinul.
Diavolul nu are nici o putere asupra noastră. Dar este foarte viclean și ne poate păcăli să credem că nu mai există nici o speranță, nici o scăpare pentru noi, nici un scop pentru care să ne ridicăm și să mergem mai departe.
„Să aveți bărbăție, să vă ridicați. Voi merge acum la duhovnicul meu și mă voi spovedi!”
Să ne amintim că Dumnezeu a trimis pe Unicul Său Fiu, pe Domnul nostru Iisus Hristos să moară pentru noi, să ne dezlege din legăturile morții, să surpe iadul și să ne dea viața veșnică.
Pentru ce dar atunci ne arătăm ca niște necredincioși și nerecunoscători? Depresia vine din mândrie. Cel mândru se întristează când lucrurile nu merg după voia lui. Fiindcă nu se supune voii lui Dumnezeu, cade în deznădejde. Se întristează când pierde ceva, se tulbură când are necazuri, își pierde credința la vreme de încercare.
Cel smerit însă, orice s-ar abate asupra lui, credința lui rămâne în picioare, iar nădejdea nestrămutată în ajutorul lui Dumnezeu.
El nu își pierde pacea sufletului și nici nu se descurajează, pentru că are încredere în pronia lui Dumnezeu și se lasă în voia Lui cea sfântă și mântuitoare.
„Așa să vă luptați cu descurajarea. Deoarece curajul este puterea principală a sufletului, este energia! Așa cum este curentul sau combustibilul.”
Dumnezeu este Calea, Adevărul și Viața! Ce altă nădejde mai bună să avem decât aceasta? El ne-a făgăduit că va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor.
Dar ca să Îi simțim ajutorul trebuie să fim smeriți. Să ne păstrăm credința, să avem curaj să luptăm cu patimile și cu orice ne desparte de Dumnezeu.
Necazurile pot fi pentru unii un prilej de întoarcere la Dumnezeu.
Orice lucru rău din viața noastră poate fi o cale de întoarcere la credință, un prilej de dobândire a virtuților, și nicidecum de întristare sau de pierdere a nădejdii.
Sursă articol: Mănăstirea Dragomirna, Starețul Iosif Vatopedinul – Descurajarea este cauza problemelor psihologice: https://www.youtube.com/watch?v=3a9WBVNZGbc
