„Domnul leapădă gândurile popoarelor și defaimă sfaturile căpeteniilor” (Ps. 32)

Psalmul 32 ne oferă o bogăție de învățături pentru mântuirea noastră. Citindu-le, constatăm că sunt mai valabile azi ca niciodată.

Vremuri grele au fost și vor fi până la sfârșitul veacurilor. Fiecare generație a trecut prin încercări mari. Unii au trăit în războaie, alții au suferit prigoane, alții au trecut prin foamete și lipsuri mari.

Domnul defaima gandurile capeteniilor (Ps. 32)

Domnul defaima gandurile capeteniilor (Ps. 32): Wirestock – www.freepik.com

Să nu fim nesimțitori la cele ce se întâmplă în lume, ca „nu cumva să adormim întru moarte” (Ps. 12, 4).

„Fățarnicilor!” – le spune Mântuitorul fariseilor din vremea Lui care cereau semn din cer ca să creadă în El – „Fața cerului știți s-o judecați, dar semnele vremilor nu puteți!” (Matei 16, 3)

Oameni din toate părțile lumii au început să se revolte împotriva conducătorilor, împotriva legilor statului.

Citește și – Profeția Starețului Varsanufie de la Optina despre vremurile din urmă

Părintele Cleopa spunea că nu trebuie să ne tulburăm, nici să ne fie frică, pentru că Dumnezeu este la cârmă.

„Voi nu auziți ce spune Proorocul David în Psalmul 32? „Domnul risipește sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor și defaimă sfaturile boierilor. Iar sfatul Domnului rămâne în veac și gândurile inimii Lui din neam în neam”.

Acest Psalm ne arată că datoria noastră este să fim și să rămânem drepți și cinstiți, în ciuda tuturor nelegiuirilor care se petrec în jurul nostru.

„Domnul cercetează pe cel drept și pe cel necredincios; iar pe cel ce iubește nedreptatea îl urăște sufletul Său” (Ps. 10, 5). „Că drept este Domnul și dreptatea a iubit și fața Lui spre cel drept privește” (Ps. 10, 7).

Numai de Dumnezeu trebuie să ne fie frică, pentru că în fața Lui vom da seamă de faptele noastre.

„Să se teamă de Domnul tot pământul și de El să se cutremure toți locuitorii lumii”.

Să nu ne asemănăm veacului acestuia, ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, ca să nu pierdem mântuirea.

Să ne păstrăm credința, în pofida tuturor tentațiilor acestei lumi trecătoare.

„Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care și l-a ales de moștenire Lui”.

Să nu ne înșele puterea vremelnică pe care o avem aici, nici bogăția cea pieritoare, sau sănătatea și frumusețea cea degrabă trecătoare.

„Nu se mântuiește împăratul cu oștire multă și uriașul nu se va mântui cu mulțimea tăriei lui”.

Toată putința noastră vine de la Dumnezeu. El caută cu îndurare spre cei ce-I cer ajutorul.

„Iată, ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor și să-i hrănească pe ei în foamete”.

Să nu cedăm la amenințări și la ispite. Să nu facem compromisuri, doar că să ne scăpăm pielea.

Să nu ne pierdem credința și răbdarea. Indiferent câte necazuri ar veni peste noi, Dumnezeu îl mântuiește pe cei care păzesc poruncile Lui și rabdă până la sfârșit.

Cel drept niciodată nu va flămânzi și nu va fi părăsit de Dumnezeu. Cel milostiv va fi negreșit miluit de Domnul și puținul lui va spori și binecuvântarea Lui va fi pururea cu el.

„Fericit cel care caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. Domnul să-l păzească pe el și să-l vieze și să-l fericească pe pământ și să nu-l dea în mâinile vrăjmașului lui. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în așternutul bolii lui să-l întărească pe el”. Ps. 40, 1-3)

Așadar, să nu ne pierdem niciodată nădejdea în Dumnezeu, nici să ne lepădăm de poruncile Lui. Ci până în sfârșit să săvârșim binele și vom vedea mila lui Dumnezeu.

„Și sufletul nostru așteaptă pe Domnul, că ajutorul nostru și apărătorul nostru este. Că în El se va veseli inima noastră și în numele cel sfânt al Lui am nădăjduit. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru tine”.

Să nu ne temem nici de foame, nici de boală, nici de prigoană, nici de războaie. Să nu ne temem de cei care ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide.

Să ne aprindem râvna din cuvintele Sfântului Apostol Pavel și să fim cu luare aminte la felul în care răspundem iubirii lui Dumnezeu și chemării Lui la mântuire:

„Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: „Pentru Tine suntem omorâți toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de junghiere”.

Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.

Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8, 25-39).

Citește și – Care sunt semenle vremurilor din urmă, descrise în Biblie: războaie, epidemii, cutremure, înmulțirea fărădelegilor, răcirea dragostei dintre oameni

Surse articol:

1. Psaltirea, Editura Doxologia, Iași, 2010, Catisma 5, pp. 82-83
2. Produse Mănăstirești, Se spune că vin vremuri grele. Ce putem face? https://www.produsemanastiresti.ro/blog/articole-duhovnicesti/se-spune-ca-vin-vremuri-grele-ce-putem-face

 

 

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.