Nimeni nu e atât de sărac încât să nu poată dărui nimic

Ca să oferi ceva, nu ai nevoie de buzunar, ci de inimă, spunea Părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul de la Techirghiol.

Asta pentru că gestul de a dărui pornește din inimă.

Nu trebuie să ai buzunarul plin ca să poți dărui, ci o inimă bună și generoasă. Din inimă pornesc toate gândurile și toate faptele noastre – bune sau rele.

Nu trebuie să ne justificăm prin faptul că suntem săraci, sau nu suficient de îndestulați ca să dăm și altora.

Dacă nu ai ceva material să-i dai celui sărman, vezi poate îl poți ajuta în alt fel. Îi poți da o mână caldă. Te poți ruga pentru el. Poți petrece cu el câteva minute. Poți să îi asculți necazurile.

Poți să îl duci undeva unde nu poate ajunge, sau poți să îi aduci ceva. Poți să îi oferi un zâmbet, un cuvânt bun. Îl poți încuraja.

Citește și – Atunci când faci ceva pentru celălalt, izbucnesc în tine resurse de energie nebănuite

În chipul semenilor noștri se află Însuși Dumnezeu. De aceea nu putem trece nepăsători pe lângă El…

Ava Apollo spunea că atunci când îl vedem pe aproapele nostru Îl vedem de fapt pe Dumnezeu. Și Sfântul Antonie cel Mare arată această legătură strânsă care există între noi și ceilalți oameni, când spune:

„De la aproapele tău îți vin și viața, și moartea”.

Adică mântuirea noastră depinde de felul în care ne purtăm cu semenii noștri. Omul nu a fost creat să trăiască pentru sine, ci să petreacă în comuniune cu ceilalți.

Acest lucru arată că nu ne-am născut ca să fim egoiști, ci altruiști și bun.

După ce l-a făcut pe Adam, Dumnezeu a privit la el și a zis că nu este bine ca omul să fie singur. Și atunci a făcut-o pe Eva, ca să îi fie ajutor și însoțitor.

Propria noastră mântuire atârnă de modul în care ne purtăm cu semenii noștri. De cât de mult i-am iubit, i-am respectat, i-am ajutat.

Părintele Pimen Lacuschitiotul spunea că nimeni nu poate fi într-atât de sărac încât să nu poată dărui nimic.

„Măcar un zâmbet”, cu toții putem oferi. Acest zâmbet le poate face mult bine celorlalți.

Omul vesel, zâmbitor, degajă o stare de bine în jur. Cu veselia lui îl poate ridica pe cel căzut, îl poate bine dispune pe cel trist și abătut.

Un om ursuz este antipatic și respingător. Nu numai că nu oferă nimic bun, ci în plus fură și energia celorlalți.

Citește și – Dăruind altuia ce nu ai, vei dobândi și tu – Părintele Nicolae Steinhardt

A fi politicos, amabil și binevoitor este o dovadă de caracter și de bună creștere.

„Înainte, la țară, toată lumea se saluta, ba se mai și întrebau de multe ori de sănătate. Asta era buna creștere de acasă. Dacă cumva nu dădeai „bună ziua”, până și preotul afla imediat de necuviința ta!”

Pământul ar fi un loc mult mai frumos dacă fiecare s-ar strădui, la măsura lui, să se poarte frumos cu ceilalți. Să caute folosul celorlalți și nu al lui. Să dea mai mult decât să ia.

„Noi am putea trăi atât de frumos între noi, dar cu mai multă dragoste și respect. Însă, de cele mai multe ori, nu ne lasă egoismul din noi”.

Relațiile dintre oameni se strică de cele mai multe ori din cauza egoismului, a mândriei și a iubirii de sine.

Toți ținem la părerea noastră și nu vrem să cedăm. Vrem cu orice preț să avem tot timpul dreptate și de aceea nu putem păstra o relație bună cu ceilalți.

O altă opreliște în calea iubirii dintre oameni este grija cea multă. Nu ne ajunge timpul pentru noi, darămite să facem ceva pentru alții.

Avem atât de multe griji și preocupări, încât nu-l mai putem vedea pe celălalt. Nu mai putem vedea nevoile lui, necazurile lui, suferința lui.

Citește și – În lumea cealaltă vor ajunge numai bunurile la care renunțăm aici și pe care le dăruim celorlalți

Sursă articol: Produse Mănăstirești, Nu poți să fii într-atâta de sărac încât să nu poți dărui ceva: https://www.produsemanastiresti.ro/blog/articole-duhovnicesti/nu-poti-sa-fii-intr-atata-de-sarac-incat-sa-nu-poti-darui-ceva

 

 

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.