Primejdia care îi paște pe oamenii sensibili

Există oameni care au o sensibilitate deosebită. Se remarcă prin inima lor bună față de toți, prin indulgență, blândețe și bunătate.

Astfel de oameni resimt durerea celorlalți ca fiind a lor. De aceea și suferă foarte mult.

Sensibilitatea excesiva

Sensibilitatea excesiva

Părintele Paisie Aghioritul lăuda această capacitate de a empatiza cu necazurile celorlalți și o considera o noblețe sufletească.

Cea mai mare suferință a oamenilor sensibili este să asiste la scene de nedreptate, să vadă acte de cruzime, să fie martori la necazurile semenilor.

Alții suferă mult când văd că oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu și umblă în căile lor, adică pe calea cea largă a lumii, care duce la pieire.

Citește și – Dumnezeu se îngrijește de mântuirea noastră, iar diavolul să ne arunce în deznădejde – Sfântul Nicolae Velimirovici

Părintele Porfirie spunea că se poate întâmpla „ca cineva să simtă un necaz peste măsură din pricina stării acestei lumi. Să sufere văzând că voia lui Dumnezeu nu se împlinește astăzi de către oameni, și nici de către el însuși. Să-l doară cu durerea trupească și sufletească a celorlalți”.

Această durere este, fără îndoială, un dar de la Dumnezeu. Femeile în general sunt înzestrate cu această sensibilitate acută.

„Sufletele care au această subțirime sunt în chip deosebit primitoare ale vestirilor și ale voii lui Dumnezeu”.

Datorită sensibilității și deschiderii lor spre Dumnezeu și spre oameni, aceste persoane pot crește mult duhovnicește.

Deși este un dar și este de apreciat, această sensibilitate se poate transforma ușor într-o tulburare. Diavolul îl ispitește pe fiecare în punctele sale slabe.

Pe cel sensibil îl face hipersensibil și îl poate arunca una-două în deznădejde.

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul atrage că oamenii sensibili pot să pice într-o capcană a celui rău.

„Dacă nu Îi predau cu încredere lui Hristos viața lor, este cu putință ca duhul viclean să-și tragă foloase din delicatețea lor și să-i arunce în întristare și deznădejde”.

Iată cum, de la o sensibilitate exagerată, care trebuie pusă în slujba îngrijirii și iubirii aproapelui, se poate ajunge la depresie.

Citește și – Leacuri duhovnicești pentru depresie, întristarea sufletului și deznădejde

Cei sensibili trebuie să știe că toate se află în mâinile lui Dumnezeu și că noi nu putem face nimic, oricât de mult ne-am zbate. De aceea nu trebuie să ne întristăm peste măsură cu privire la un necaz.

De aceea nu este bine să ne facem prea multe griji legat de o problemă.

Ceea ce trebuie să facem este să ne lăsăm în grija lui Dumnezeu. Să îi acordăm toată încrederea noastră și să Îl lăsăm să lucreze în viața noastră și a celorlalți.

Întristarea peste măsură slăbește vlaga și tăria duhului. Ostenește și sufletul și trupul și duce în cele din urmă la deznădejde.

În orice împrejurare dificilă trebuie să purtăm în suflet o brumă de nădejde. Creștinul nu își pierde niciodată credința și nădejdea, pentru că la cârma vieții sale L-a așezat pe Dumnezeu.

Sensibilitatea trebuie însoțită întotdeauna de smerenie și tăria credinței.

Sensibilitatea, spune Părintele Porfirie, poate fi „transformată, preschimbată în iubire, bucurie, adorare dumnezeiască. Cum? Prin întoarcerea către cele de sus”.

Citește și – Nici o armă nu este mai puternică în mâna diavolului ca deznădejdea – Sfântul Ioan Gură de Aur

Sursă: Sfântul Porfirie Kavsokalivitul, Pe toate să le înfruntaţi cu iubire, cu bunătate, cu răbdare şi cu smerenie, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/pe-toate-sa-le-infruntati-cu-iubire-cu-bunatate-cu-rabdare-cu-smerenie

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.