Ce facem cu ramurile de tei de la Rusalii după ce se usucă?
În Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, creștinii primesc, la sfârșitul Sfintei Liturghii, ramuri de tei binecuvântate.
În unele părți se oferă și ramuri de nuc. Ce facem cu ele după ce le primim? Dar după ce se usucă? Unde le ducem? Le putem arunca pur și simplu?
Ce înseamnă frunzele de tei sau de nuc?
Sunt aleși teiul și nucul pentru această sărbătoare deoarece frunzele lor seamănă cu niște limbi. Ele fac trimitere la „limbile ca de foc” care au fost văzute stând deasupra apostolilor la Cincizecime.
Aceste ramuri – pe care preoții le binecuvântează – se oferă credincioșilor după slujbă în semn de mângâiere. De altfel Duhul Sfânt este numit de Mântuitorul „alt Mângâietor”. El a fost trimis de Dumnezeu Tatăl după Înălțarea Domnului la Cer ca să îi susțină pe Sfinții Apostoli în lucrarea de propovăduire a credinței și a Evangheliei la neamuri.
Citește și – Rugăciune puternică la Pogorârea Sfântului Duh
Lucrarea Sfântului Duh, Mângâietorul
Mântuitorul Hristos le poruncise ucenicilor Lui ca după Înălțarea Sa să rămână în Ierusalim și să aștepte „putere de sus”. Astfel că, la 50 de zile de la Înălțare, pe când erau ei adunați, un zgomot ca o suflare de vânt s-a pornit deodată.
„Și li s-au arătat, împărțite, limbi de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt”.
Duhul Sfânt a venit în chip de foc, semnificând putere divină, căldură și în același timp lumină.
Foc, ca să ardă păcatul, căldură ca să încălzească inimile și să le aprindă de dorul dumnezeiesc, și lumină ca să lumineze mințile.
Lucrarea Sfântului Duh s-a arătat de îndată ce apostolii au fost cuprinși de El: „au început să vorbească în alte timp, precum le dădea Duhul a grăi”.
Darul vorbirii în limbi l-au primit ucenicii ca să propovăduiască peste tot în lume cuvântul lui Dumnezeu.
„Iar mai târziu, ca răspuns la nevoile misionare ale Apostolilor, El a turnat în ei și alte daruri: darul facerii de minuni, darul proorocirii, darul înțelepciunii, darul vorbirii, darul îndurării, darul păcii lăuntrice, darul statorniciei în credință și în nădejde, darul iubirii de Dumnezeu și de aproapele”.
Citește și – ‘’Izvorul Îngerilor’’ și apa binefăcătoare din preajma Rusaliilor
Nici Dumnezeu Tatăl, nici Mântuitorul, nici Sfântul Duh nu și-au încetat lucrarea în lume. Duhul Sfânt caută sufletele curate și deschise spre Dumnezeu ca să se pogoare în ele și să le sfințească.
Când inima noastră este atinsă de Sfântul Duh, simțim o mângâiere fără seamăn. O pace nepământeană cuprinde ființa noastră și o bucurie care nu are nimic de-a face cu plăcerile și bucuriile acestei lumi.
„[…] Cât de mult se bucură Duhul Sfânt, cu bucurie de negrăit prin cuvânt, când află suflete curate care sunt deschise Lui și ard de dorul Lui! […]
El intră în ei ca un foc, ca să ardă de tot ultimele rămășițe ale seminței păcatului; pentru ca lumina să-i lumineze pe ei cu lumina cea cerească care nu apune niciodată; pentru ca fierbințeala să-i încălzească pe ei cu căldura sfântă a iubirii, cu care se încălzesc cetele îngerilor în Împărăția lui Dumnezeu”.
Ca să putem primi pe Duhul Sfânt, trebuie ca sufletele noastre să se curățească de patimi, de vicii, de pornirile cele rele și de toată răutatea.
Ce facem cu ramurile de tei primite de la Biserică la Rusalii?
Ramurile de tei sunt așadar o mare binecuvântare pentru sufletele și casele noastre. După Vecernia Pogorârii Sfântului Duh sau Vecernia „Plecării genunchilor”, luăm aceste ramuri și le așezăm la loc de cinste în casele noastre.
În urma stropirii lor cu aghiasmă, ele se sfințesc și de aceea trebuie să le acordăm o atenție cuvenită. Creștinii le pun de obicei la icoane, la uși, la ferestre sau în locuri curate.
„Se binecuvântează ramurile acestea cu harul Preasfântului Duh și prin stropire cu această apă sfințită, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Le putem păstra tot anul, până la următoarea sărbătoare a Rusaliilor. Iar când vine vremea să le înlocuim cu altele noi, nu trebuie să le aruncăm pur și simplu la gunoi.
Ce putem face cu ele? Trebuie să le ardem sau să le îngropăm în pământ. La fel se procedează și cu ramurile de salcie pe care le primim la sărbătoarea Floriilor (Intrarea Domnului în Ierusalim).
Citește și – Îngerii au mult mai multă putere decât duhurile rele
Surse articol:
1. Mărturie Athonită, Duhul Sfânt Mângâietorul: https://marturieathonita.ro/duhul-sfant-mangaietorul-ii/
2. Cătălin Acasandrei, Ramurile de tei și nuc de la Rusalii – ce semnifică și ce facem cu ele după ce se usucă? Doxologia: https://doxologia.ro/ramurile-de-tei-nuc-de-la-rusalii-ce-semnifica-ce-facem-cu-ele-dupa-ce-se-usuca