Cum Era Părintele Arsenie Boca – Portret Fizic şi Spiritual

Foarte mulţi îl descriu pe părintele Arsenie ca un om fragil la exterior, dar extrem de puternic prin prezenţa şi atitudinea impunătoare, prin care supunea oameni şi lucruri.

parintele arsenie boca - portret

Părintele Arsenie Boca Portret Fizic şi Spiritual

Puterea lui venea din interior prin privirea care paraliza. Nu era nevoie să vorbească sau să facă ceva anume. Te făcea să plângi numai privindu-te, sau să te bucuri, dacă sufletul îţi era curat, neatins de păcate.

De unde atâta forţă interioară?

Această forţă extraordinară îi venea din înrâurirea Duhului Sfânt.

Cei care l-au cunoscut pe părintele Arsenie Boca spun despre el că era un om enigmatic, un vizionar care deschidea cu mintea cele mai încuiate suflete, un mare făcător de minuni, de o naturaleţe pe care numai sfinţii lui Dumnezeu o au.

În contrast cu această putere era smerenia, firescul cu care reuşea să Îl aducă pe om la cunoaşterea profundă a lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu aproape de sufletul lor, ca şi cum ar fi fost dintotdeauna acolo.

Iubirea mustrătoare

Deşi mulţi l-au simţit pe părintele Arsenie Boca un om năpraznic, de temut, cea mai bună descriere în acest sens este însă asprimea părintelui de a spune adevărul în cele mai dureroase împrejurări de viaţă.

Era mai degrabă categoric decât rău. Era mustrător, dorind să scoată din om latura bună, să creeze o portiţă prin care sufletul să poată ieşi la lumină şi să se vadă pe sine prin ochii lui Dumnezeu.

Mustrarea lui era sfântă. Rănea şi tămăduia, lovea şi mângâia. Oamenii roiau în jurul lui şi însetau să se adape din profunzimea fiinţei lui, care izvora miros de mireasmă edenică.

Cea mai adâncă spovedanie

Prezenţa părintelui Arsenie Boca era prin profunzimea ei o invitaţie la spovedanie adâncă, forată în cele mai ascunse straturi ale fiinţei, acolo unde se ascund cele mai rele gânduri şi de unde pleacă cele mai pătimaşe simţiri. Spovedaniile la părintele Arsenie durau ceasuri întregi, şi asta se întâmpla de regulă cu cei care se spovedeau pentru prima dată.

Şi astăzi, oamenii merg la mormântul părintelui Arsenie Boca pentru a se spovedi în taină, pentru a-şi povesti necazurile şi situaţiile grele de viaţă în care se află. Acolo la crucea părintelui se petrec lucruri minunate: unii se transformă din oameni necredincioşi în oameni evlavioşi, alţii se vindecă trupeşte, iar alţii primesc răspuns la dilemele şi frământările lor. Mormântul părintelui Arsenie Boca de la Prislop este unul din cele mai căutate locuri făcătoare de minuni din România.

Cardiognoza – „citirea inimii

Părintele Arsenie Boca avea o căutătură directă asupra ta, şi reuşea dintr-o privire să îţi citească inima. Prin cardiognoza pe care o făcea, îţi spunea exact ce ai, şi mai ales ce îţi trebuie. Avea tratamentul potrivit pentru orice fel de boală şi suferinţă. Şi trebuia să faci întocmai cum îţi spunea, altfel mai tare te afundai în neputinţe şi necazuri. Cei care veneau la părintele Arsenie Boca trebuiau să fie pregătiţi pentru a urma calea de ieşire pe care părintele le-o întrezărea. Şi de multe ori această cale era una grea, dar eliberatoare din robia patimilor. Aceasta era cărarea Împărăţiei, pe care părintele s-a străduit să le-o facă cunoscută celor care l-au căutat şi au dorit să descopere comorile sădite în ei înşişi de Bunul Dumnezeu.

De fapt, de două ori trebuia să se întâlnească cineva cu părintele Arsenie: o dată la spovedanie, când îi spunea ce are de îndreptat, şi odată la moarte, când va trebui să spună dacă a făcut ce i s-a spus.

Blândeţea din spatele asprimii

La înfăţişare, părintele Arsenie Boca avea chipul aspru, rareori zâmbea. Era însă un om spiritual, cu un umor dojenitor, de care se folosea pentru a trezi pe cei nepăsători şi a-i stimula să se cerceteze pe ei în adâncuri. Era înalt, cu o statură dreaptă, îngrijită şi mereu curată. Se deosebea de toţi prin rasa albă pe care o purta cu o centură prinsă la mijloc. A purtat mereu alb, chiar şi când securiştii l-au scos din mănăstire şi l-au dezbrăcat de hainele călugăreşti. Ţinuta lui de civil era la fel de elegantă, aproape şarmantă şi cuceritoare, de un alb imaculat.

Avea ochii albaştri adânci, culoare pe care a folosit-o în icoanele în care o închipuia pe Maica Domnului şi pe pruncul Iisus. Acesta era modul lui de a-şi exprima iubirea şi apartenenţa totală la sfinţenie, folosind elemente din înfăţişarea sa.

Părintele Arsenie Boca slujind

Părintele Arsenie Boca Slujind Sfânta Liturghie

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


1 comentariu

  1. cred in puterea tamaduitoare a parintelui <3 l-am visat in chip de inger zburand ,cu aripi de inger si ochi albastri <3m-a salutat ;era la mine in casa ;;salutul parintelui, mi-a dat de gandit pentru ca era in trecere ;;;;,parca il vad si acum <3 ,este ceva ce m-a facut sa nu uit acest vis <3 este de un an jumate decand, l-am visat ;cine stie ce ar putea fi ?;dar''-am raspuns eu <3 sinelui';;;; si cred ca parintele cunoaste sufletul meu si a celor multi ,care sunt increzatori in faptele SFINTENIEI SALE !BINECUVANTAT FIE , ACEST PARINTE SI NEAMUL NOSTRU DE CREDINCIOSI !

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.