Aveți grijă cum trăiți, ca să vă ierte Dumnezeu – pildă despre un ministru care s-a pocăit
Nimic nu este întâmplător în viața noastră. Nici oamenii pe care îi întâlnim – fie și numai pentru câteva ore -, nici necazurile prin ne este dat să trecem.
Viața noastră este plină de înțelesuri, de taine și de pilde. Din orice avem ceva de învățat, dacă știm să primim și mustrarea și lauda.
Dumnezeu ne arată mereu unde greșim. Dar trebuie să avem conștiința trează pentru a primi acuza ei. Dacă însă petrecem mult timp în păcat, conștiința se întunecă și glasul ei slăbește.
Cu toate acestea, Dumnezeu intervine în chip minunat în viața noastră și ne atenționează că ne aflăm pe un drum greșit. Poate că cineva s-a rugat pentru noi și de aceea a intervenit.
Sau cândva am făcut vreun bine pe care Dumnezeu a hotărât să îl răsplătească acum. Dumnezeu nu rămâne niciodată dator celui care săvârșește binele.
Citește și: Pilde Ortodoxe – De cât pământ are nevoie un om?
În cartea „Patericul Mirenilor – Pilde pentru secolul XXI” – este relatată o întâmplare petrecută cu un ministru. Acesta ducea o viață departe de Dumnezeu. Era un om influent și viețuia cu mândrie.
Odată, acest ministru a chemat un preot să îi facă o slujbă de sfințire a casei (sfeștanie). După ce a săvârșit slujba, preotul a fost rugat să binecuvânteze masa. Însă pentru că era zi de vineri și ei pregătiseră mâncăruri din carne, părintele a refuzat să sfințească masa.
Și-a cerut iertare și a spus că nu poate binecuvânta decât mâncărurile de post. Cuvintele preotului l-au mâniat pe ministru, încât acesta a început a vorbi cu mândrie și îngâmfare:
„- Ce vorbă e asta? Hai, binecuvântează toate, că ne supărăm. Ei, comedie, nu am chemat un altul mai deștept! Aici nu e masă obișnuită, părinte, aici suntem oameni cu greutate. Binecuvântezi, sau pleci de aici?”
La jignirile ministrului preotul a răspuns cu smerenie. Și-a cerut din nou iertare și a plecat. Cel mai jignit a fost ministrul, care l-a asigurat pe preot că gestul lui nu va rămâne nepedepsit.
După câteva zile, părintele a fost transferat la o parohie mai mică. A înțeles de îndată motivul, dar nu s-a tulburat.
A făcut ascultare de episcop și a plecat la noua parohie, încredințat lăuntric că Dumnezeu le rânduiește pe toate spre folosul fiecăruia.
A trecut un an, și când au venit alegerile, partidul acelui ministru nu a avut suficiente voturi. Astfel că el a fost demis și repus în funcția anterioară de director de spital.
Necazurile au continuat și anul următor. Aflându-se cu familia în concediu, un incendiu a curmat viața copilului său mai mic. Așa s-a „întâmplat” că la înmormântare a venit chiar preotul care îi sfințise casa cu câțiva ani în urmă. Preotul din cartier a avut o urgență și nu a putut veni.
Pe când stătea în fața sicriului, bărbatul plângea și se întreba de ce i se întâmplă una ca aceasta. Pentru ce L-a pedepsit Dumnezeu?
Părintele a oficiat slujba de înmormântare și s-a retras cu discreție, evitând să-l pună într-o situație neplăcută pe tatăl copilului. Purtarea lui smerită a atras atenția fostului ministru, încât și-a înțeles repede greșeala.
Citește și: Pocăința înseamnă schimbarea modului de a gândi, de a vorbi, de a ne comporta
A realizat cât de trecătoare este viața pământească și cât de importantă este relația cu Dumnezeu. Oricât de greu ar fi să trăiești după poruncile Lui.
A apreciat atunci statornicia părintelui în credința și slujirea sa față de Dumnezeu. Și-a dat seama că cel credincios nu este capabil să facă compromisuri și că părintele s-a purtat creștinește.
Părându-i rău pentru că a intervenit la episcopie să fie mutat la o parohie mai mică, bărbatul a încercat să repare greșeala făcută. S-a zbătut mult, dar a reușit până la urmă să-l aducă pe preot înapoi în vechea sa parohie.
Fostul ministru și-a cerut iertare de la preot și a început a-l cinstit pe ca pe un sfânt. Când l-a chemat odată din nou să-i facă sfeștanie, părintele a refuzat spunând că nu vrea slavă de la oameni.
„Știu că dacă aș veni la voi, m-ați trata ca pe un sfânt. Tocmai de aceea nu voi veni. Sau poate voi veni peste multă vreme, când nu o să mai țineți de sfânt. Că așa, să mă ridicați în slăvi și de acolo să mă doboare diavolul, nu îmi este de folos”.
La rugat totuși pe bărbat să îi lase un pomelnic ca să îi pomenească familia. Iar la final le-a zis:
„De iertat, v-am iertat. Dar aveți grijă cum trăiți, ca să vă ierte și Dumnezeu…”
Citește și: Pocăința are putere să schimbe planul lui Dumnezeu și să anuleze consecințele păcatelor în viața noastră
Sursă: Altarul Credinței, Aveți grijă cum trăiți, ca să vă ierte și Dumnezeu: http://altarulcredintei.md/aveti-grija-cum-traiti-ca-sa-va-ierte-si-dumnezeu/