Tendința de a ne face dreptate ne mănâncă bucuria și ne aruncă în mari necazuri – Maica Siluana

Cu toții avem în noi pornirea de a ne îndreptăți, de a ne justifica, de a argumenta împotriva celor care nu sunt de acord cu noi.

Această tendință de a câștiga cu orice preț, în orice situație, ne răpește pacea sufletului și ne pricinuiește mult necaz și întristare.

Dorinta de dreptate

Dorinta de dreptate personală

Chiar dacă pe moment ne bucurăm că am învins, sufletul nostru rămâne tulburat, pentru că o dispută nesoluționată amiabil lasă în urmă inimi rănite.

Dorința de dreptate este adânc sădită în noi. Însă nu dreptatea noastră trebuie să o căutăm și să o impunem celorlalți. Dreptatea noastră nu este ca dreptatea lui Dumnezeu. 

Dumnezeu este singurul Drept și în măsură să facă dreptate sau să hotărască ce e drept și ce nu. Dreptatea lui Dumnezeu funcționează după alte legi, după legi duhovnicești.

Dreptatea noastră este marcată de egoism, de mândrie, de fățărnicie, de slavă deșartă, de iubire de sine. Fiecare vrea să facă dreptate pentru el însuși.

Citește și: Dreptatea lui Dumnezeu și Dreptatea Omenească

Vedem și noi singuri că atunci când discutăm cu cineva, avem tendința ca numaidecât celălalt să fie de acord cu noi. Să ne dea dreptate în ce zicem.

Sau când ne mustră cineva, imediat ripostăm, ne apărăm și aducem argumente pentru a ne susține cazul.

„Din păcate, ne e greu să ne lăsăm în grija lui Dumnezeu, pentru că avem ceva de spus, avem dreptate, avem explicații. Tendința asta de a ne face dreptate ne mănâncă bucuria și ne aruncă în mari și nenumărate necazuri”.

Pacea este mai mare decât dreptate, spun marii duhovnici. Adică într-o discuție, într-o relație, trebuie să primeze înțelegerea și nu conflictele, care se nasc de multe ori din orgoliu și din îndreptățirea de sine.

„Numai de am înțeleg și am renunța la „dreptatea noastră!”

Dacă ținem cu dinadinsul la propriile noastre păreri și nu vrem să renunțăm de dragul păcii și armoniei în relațiile cu cei din jur, riscăm să sfârșim singuri. Doar noi și dreptatea noastră.

Această învârtoșare a noastră îi va îndepărta mai devreme sau mai târziu pe cei dragi de lângă noi.

Într-o relație de cuplu este foarte important ca unul să lase de la el „ca să fie bine”. Dacă amândoi țin la dreptatea lor legătura dintre ei se rupe.

Citește și: Soții vor mai curând dreptate în familie decât fericire

Când sufletul este învârtoșat, nici Dumnezeu nu poate lucra în noi. Nu poate trimite pe Duhul Sfânt să ne lumineze, să ne înțelepțească. Viața noastră ar fi mult mai ușoară dacă L-am lăsa pe Dumnezeu să lucreze, să preia cârma și să ne conducă la limanul cel lin.

„Se întâmplă de multe ori în viață, sau în zi, să intrăm într-o situație fără ieșire. Atunci să zicem: „Doamne, treci la volan, că eu nu mai pot, nu mai știu pe unde să o iau!”

Și veți vedea cât de frumos iese Dumnezeu din încurcătura în care noi L-am băgat… Cu o condiție: să lăsăm totul deoparte și să zice: „Fă Tu asta!”

Pare un îndemn simplu, dar în practică, poate fi un exercițiu greu de făcut. Ca să Îl putem lăsa pe Dumnezeu să lucreze în noi trebuie să renunțăm la dreptatea noastră, la mândrie, la iubirea de sine și să ne smerim. Să ne deschidem spre a primi ajutorul și lumina lui Dumnezeu.

Citește și: „Dacă încerci cu orice chip să convingi pe celălalt că tu ai dreptate, niciodată nu te izbăvi de mândrie”

Sursă: Doxologia, Lupta pentru dreptate ne omoară bucuria: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/lupta-pentru-dreptate-ne-omoara-bucuria

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

loading...
Loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.