Psalmul 9 – ajutorul lui Dumnezeu în încercările omului

Psalmul 9 este unul din cei mai lungi psalmi scriși de Proorocul David. Din tâlcuirea făcută de Sfântul Ioan Gură de Aur, reiese că acest psalm ne vorbește despre cât de important este ca noi să lucrăm împreună cu Dumnezeu în tot ceea ce facem. De la El să așteptăm ajutorul.

Chiar și atunci când cererile noastre rămân fără răspuns, sau necazurile ne împresoară, trebuie să ne păzim sufletul de cârtire și răzvrătire. Chiar dacă nu înțelegem din ce cauză suferim, să nu deznădăjduim.

Psalmul 9

Psalmul 9

Tâlcuire la psalmul 9

Trebuie să avem convingerea că toate ne sunt spre folos. Iar dacă încercările nu ne părăsesc, înseamnă că suntem încercați. Dumnezeu îngăduie uneori greutățile ca să ne întărească.

„Cel mai de preț ajutor în astfel de momente este nădejdea în Dumnezeu, fiindcă tot ceea ce ni se întâmplă are în sine o rațiune dumnezeiască”.

Citește și: „În boală, citirea psalmilor psalmi este medicament” – Sfântul Paisie Aghioritul

Niciodată nu trebuie să dăm crezare gândurilor care ne spun că Dumnezeu ne-a părăsit și nu ne mai iubește.

„Noi trebuie să înțelegem că nu suntem lăsați singuri în mare ispitelor, ci locuim în iconomia lui Dumnezeu”.

Chiar dacă nouă ni se pare că viața noastră este dictată doar de faptele noastre, Dumnezeu este Cel care se află la cârma ei. Cu condiția să ne lăsăm conduși și purtați de El.

Este firesc să vrem să ne slobozim cât mai repede din necazuri, însă nu știm dacă aceasta ne este de folos. Poate că, pentru mântuire, este bine să mai pătimim o vreme. De aceea, să nu cerem cu orice chip să fim izbăviți, ci să așteptăm ca Dumnezeu să intervină atunci când crede de cuviință.

„Nu trebuie să căutăm cu orice preț a fi izbăviți de chinuri, ci să fim izbăviți după voia lui Dumnezeu…”

Psalmul 9

Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Veseli-mă-voi și mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.
Când se vor întoarce vrăjmașii meu înapoi, slăbi-vor și vor pieri de la fața Ta!
Că ai făcut judecata mea și dreptatea mea; șezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
Certat-ai neamurile și au pierit nelegiuiții; stins-ai numele lor în veac și în veacul veacului.
Vrăjmașului i-ai lipsit de tot săbiile și cetățile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată
Și El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
Și a fost Domnul scăpare săracului; ajutor la vreme potrivită în necazuri.
Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!
Cântați Domnului, Celui ce locuiește în Sion, vestiți între neamuri faptele Lui.
Că Cel ce răzbună sângele lor și-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor.
Miluiește-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmașii mei, Cel ce mă înalți din porțile morții,
Ca să vestesc toate laudele Tale, în porțile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
Se cunoaște Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.
Să se întoarcă păcătoșii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
Că nu până în sfârșit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!
Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.
Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
Când se mândrește necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.
Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează.
Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulțimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.
Spurcate sunt căile lui în toată vremea, lepădate sunt judecățile Tale de a fața lui, peste toți vrăjmașii lui va stăpâni.
Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.
Gura lui e plină de blestem, de amărăciune și de vicleșug; sub limba lui osteneală și durere.
Stă la pândă în ascuns cu cei bogați ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
Pândește din ascunziș, ca leul din culcușul său; pândește ca să apuce pe sărac, pândește pe sărac ca să-l tragă la el.
În lanțul lui îl va smeri; se va pleca și va cădea asupra lui când va stăpâni pe cei săraci.
Că a zis în inima lui: „Uitat-a Dumnezeu! Întors-a fața Lui, ca să nu vadă până în sfârșit!”
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit!
Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!
Vezi, pentru că Tu privești la necazuri și la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
Zdrobește brațul celui păcătos și rău, păcatul lui va fi căutat și nu se va afla.
Împărăți-va Domnul în veac și în veacul veacului! Pieriți neamuri din pământul Lui.
Dorința săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
Judecă pe sărac și pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ”.

Citește și: 10 psalmi care ajută la refacerea sănătății

Surse:

1. Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuire la Psalmul 9. Despre încercările omului și ajutorul lui Dumnezeu, Traducere: Laura Enache: https://edituradoxologia.ro/talcuire-la-psalmul-9-despre-incercarile-omului-si-ajutorul-lui-dumnezeu
2. Biblia Ortodoxă, Psalmul 9: https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=9

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

loading...
Loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.