Știi să folosești mânia în scop bun? Sfaturi pentru cei care se enervează repede

Mânia este – pare-se – un nerv al sufletului. Despre el, Sfântul Porfirie Kafsokalivitul spunea că îl avem din naștere, pentru că Dumnezeu l-a pus acolo.

Dar nu-L putem învinovăți pe Dumnezeu pentru crizele noastre de mânie împotriva semenilor. Acest nerv, această putere sufletească trebuie să o folosim pentru a lupta cu patimile noastre proprii și personale.

Cum sa folosim mania in scop bun

Iată de ce Părintele Porfirie considera mânia un lucru bun. Pentru că el ne-a fost dat pentru a ne împotrivi răului.

„Ne-a dat-o Domnul ca prin ea să luptăm împotriva patimilor și a diavolului. Aceasta este întrebuințarea corectă a mâniei”.

Această abilitate trebuie să o punem în slujba lui Dumnezeu, adică să ne folosim de ea ca de o armă în războiul nostru cu păcatul și cu viciile.

Cei mai mulți dintre noi însă, ne enervăm pe cei din jur și mânia noastră se revarsă asupra lor. Ea trebuie să îl țintească pe diavol și meșteșugirile lui, și nu pe oameni.

Citește și: Trei trepte spre vindecarea de mânie

Mânia care se pune în slujba răzbunării pe aproapele este o mânie rea. Dar dacă ea este îndreptată împotriva propriilor greșeli și păcate, poate fi considerată o mânie bună.

Sfântul Apostol Pavel le spune efesenilor „Mâniați-vă, dar nu greșiți!” A te mânia fără să greșești înseamnă să te revolți împotriva propriilor păcate și fărădelegi.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu am primit mânia pentru a face rău aproapelui, ci pentru a îndrepta ceea ce este rău, dar și pentru a ne feri de lenevire.

„Mânia a fost sădită în noi ca un fel de bold spre a ne face să stăm cu tărie împotriva diavolului, spre a ne înverșuna împotriva lui, nu spre a ne pune pe unii împotriva altora”.

Și îi sfătuiește mai departe pe cei înclinați spre mânie să folosească această putere pentru păcatele lor.

„Mânie-te pe păcatele tale: mustră-ți sufletul; biciuiește-ți cugetul; fii aspru judecător, nemilostiv întru osândirea păcatelor tale. Aceasta este cale spre a face mânia de folos”.

Mânia împotriva aproapelui ni se face nouă pricină de osândă, căci spune Mântuitorul:

„Oricine se mânie pe fratele său va fi vrednic de osândă” (Matei 5, 22).

Părintele Gheorghe Calciu spunea că mânia față de semeni face din sufletul nostru sălaș al diavolului și nu al Duhului Sfânt, așa cum ar trebui să fie, prin blândețe, iertare și milă față de cei din jur.

Citește și: Când răspunzi la rău cu rău ești biruit, nu de oameni, ci de patima mâniei care te stăpânește

Iar dacă cineva are mânie pe noi, nu trebuie să îi aprindem și mai mult această patimă. Părintele Porfirie ne sfătuiește să ne rugăm pentru el, ca Dumnezeu să îi înmoaie inima. Doar El are puterea de a schimba inimile oamenilor.

Surse:

1. Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, „Părinte, ce să fac, mă enervez foarte repede!” Doxologia: https://doxologia.ro/editorialistii-bisericii/parinte-ce-sa-fac-ma-enervez-foarte-repede

2. Creștin Ortodox, Mania cea buna si mania cea rea: https://www.crestinortodox.ro/credinta/mania-buna-mania-152910.html

Citeşte mai multe despre:

Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.