Rugaciunea celui stapanit de patima betiei

Această rugăciune a fost publicată într-una din cărțile cu rugăciuni închinate Sfântului Efrem cel Nou, și este dedicată celor dependenți de alcool și care vor să pună început bun.

Este greu ca cineva stăpânit de un viciu atât de puternic să ajungă la o stare de pocăință. Puterea de a abandona păcatul vine numai de la Dumnezeu. Omul singur nu are capacitatea de a se ridica singur, decât numai dacă Dumnezeu îi luminează mintea și îi întărește voința.

Pentru cei care încă se luptă cu această patimă cumplită a beției există nădejde de îndreptare prin rugăciunile celor apropiați. Un mare și grabnic ajutător în toate felurile de dependențe s-a arătat Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou.

Cei care l-au chemat în ajutor s-au izbăvit de patima fumatul, de patima băutului, de dependența de droguri, calculator, internet, televizor, pornografie și așa mai departe.

Fără rugăciune, nimeni nu poate ieși din cercul vicios în care se află. Pentru că, cel care conștientizează că săvârșește un păcat grav și își periclitează propria sănătate și îi rănește pe cei din jur, nu găsește în el însuși forța de a se înfrâna și a părăsi păcatul. Privind la viața lui și căzând în întristare și deznădejde, în loc îndrepteze, se întoarce din nou la băutură, ca să-și înece amarul.

Citește și:

Rugăciune pentru vindecarea celor stăpâniți de patima beției

Astfel, rudele, prietenii și colegii unui astfel de om trebuie să se roage mult pentru el. Pentru că numai Dumnezeu și sfinții săi îl pot ridica pe unul ca acesta din mocirla păcatului.

Alcoolicii nu trebuie judecați, pentru că fiecare din noi, într-o măsură mai mică sau mai mare, suntem stăpâniți de o anumită patimă.

Rugăciunea celui stăpânit de patima beției

„Preacuvioase Părinte Efrem, știu că bunătatea ta este atât de mare, încât nu voiești să treci pe cineva cu vederea, ci în chip tainic, ne cuprinzi pe toți în sfânta ta îmbrățișare, tămăduind toată rana lăuntrică și toată patima care ne bântuie ori ne asuprește.

Povara cea mare a aplecării mele spre băutură și beții mi s-a făcut ca un jug amarnic, care mă poartă dintr-o răutate în alta, adunând unele peste altele gânduri, cuvinte și chiar fapte necurate. Și chiar dacă în adâncul conștiinței știu că acestea toate îmi agonisesc întuneric peste întuneric, îmi amăgesc sufletul prin uitare, tocmai pentru a nu înfrunta realitatea așa cum este.

Dar toată această stare nu aduce în viața mea decât înstrăinare, amărăciune, cuvinte rostite celor de aproape și fapte tot asemenea. Iar ca lanțurile și cătușele mele să fie de nebiruit, toată amărăciunea mi-o înec iarăși în băutură, căzând din prăpastie în mai adâncă prăpastie.

Știu că este cu neputință să găsească cineva saț și odihnă în răul nărav al beției, dar de asemenea, cunosc că acela care pătimește unele ca acestea e ca o frunză bătută de vânt, ce stă la cheremul acestui rău obicei.

De aceea te rog, vino și la mine, dumnezeiescule Efrem, și întinzându-mi mâna ta cea preaputernică, ridică-mă din acest adânc al morții și mijlocește ca să se adune împrejurul meu oameni care să îmi fie îngăduitori, să mă înțeleagă și să-mi dorească binele sufletesc și trupesc, și nu dintre cei care nu caută decât să-și împlinească poftele și aprinderea spre beție.

Dăruiește-mi tu trezvia minții, prin care se pot osebi gândurile rele și vătămarea ce vine cu ele și prin ele. Luminează-mi cugetul și simțirile, înnoindu-mă cu harul Preafântului Duh, și învrednicește-mă a dobândi iertarea și îndreptarea tuturor relelor pe care le-am săvârșit asupra celor pe care mult i-am rănit prin purtările mele.

Citește și:

Acatist către Maica Domnului pentru izvăbirea de patima beției

Tu însuți grăiește în inimile celor pe care i-am rănit ori i-am vătămat cu purtările mele, și fă în așa fel încât să se șteargă și tămăduiască toată vătămarea și rănile ce le-am pricinuit. Săvârșește-le tu pe acestea, Preacuvioase Efrem, și întărește-mi mintea și viața pe cuvintele Evangheliei, căci pe tine te iau chezaș și martor înaintea lui Dumnezeu că voiesc să-mi schimb viața și să pun început bun.

Fie ca în toate acestea să prisosească bunătatea și darul tău cel dumnezeiesc, care covârșesc orice minte și pot să aducă în faptă și în desăvârșită plinire lucruri ce sunt cu neputință la oameni, dar sunt cu totul cu putință la Dumnezeu.

Primește lacrimile mele amare, Mare Mucenice Efrem, că nu am nimic altceva să îți aduc decât umilința și multa mea părere de rău pentru toate cele pe care le-am făcut. Nu mă lăsa, Sfinte al meu, ci până la sfârșitul vieții, nu te mai depărta de la mine, căci am mare trebuință să știu că măcar un singur om mă iubește și vrea să-mi fie alături pentru totdeauna.

Fă tu în așa fel, încât să te cunosc mai bine, iar eu prin tine să cunosc adâncurile cele lucrătoare ale Evangheliei și astfel să-mi îndrept pași spre Sfânta Spovedanie, iar la vremea cuvenită să mă împărtășesc cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, spre iertarea păcatelor și spre dobândirea vieții veșnice.

Fii de-a pururi cu mine, Sfinte Părinte Efrem, ca și prin mine să ți se aducă cinstire, recunoștință și dragoste în acest veac trecător, iar în viața cea veșnică să-I pot mulțumi Treimii Sfinte că mi te-a dăruit izbăvitor, ocrotitor și mare binefăcător.

Fie binecuvântată în vecii vecilor Preasfântă treime, Cea Care nu are pe nimeni de pierdut și poate dărui iertare și îndreptare și unui păcătos ca mine. Amin”.