Dacă oamenii nu te iubesc, iubește-i tu!

Un astfel de îndemn cade greu urechilor învățate cu șoapte de iubire din partea celorlalți. Cel care așteaptă iubire nu poate pretinde că iubește, pentru că iubirea se dăruiește, nu se primește.

Sfântul Macarie de la Optina spune că dragostea de aproapele este o datorie, o poruncă pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Iar acest „aproape” poate fi oricine: un om păcătos, un tâlhar, un ucigaș, un dușman.

Iubire

Mântuitorul a oferit iertare celor păcătoși care s-au pocăit, dar s-a rugat și pentru prigonitorii și ucigașii Săi.

Dumnezeu ne-a poruncit să îi iubim nu pe cei care ne iubesc pe noi, ci pe cei care ne vrăjmășesc, ne urăsc și ne fac rău (Matei 5, 44).

Adevărata răsplată o vom primi atunci când acoperim cu dragostea noastră lipsurile și neputințele celorlalți.

Cine spune că această cerință este imposibilă, nu cunoaște pe Dumnezeu. Căci Dumnezeu este iubire și voiește ca toți oamenii să învețe această iubire jertfelnică.

Iar dacă vedem că nu avem în noi această iubire creștinească, trebuie să ne smerim, să lepădăm mândria și orgoliul și să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dăruiască puterea de a iubi pe cei care nu ne iubesc.

„O persoană a spus: „Nu înțeleg, batiușka, cum de nu numai că nu vă mâniați pe cei care vă vorbesc de rău, dar mai și continuați să-i iubiți?”. Starețul a zâmbit mult și a spus:

„Tu ai un băiețel, te superi pe el dacă face și vorbește ce nu trebuie? Nu te străduiești, dimpotrivă, să acoperi cumva defectele lui?”

Inima creștinul trebuie să fie ca o inimă de mamă, care îi iubește pe toți, și pe cei buni, și pe cei care nu au cunoscut încă pe Dumnezeu și nu știu cum să se poarte.

Starețul Macarie spunea că dragostea noastră față de semeni se vede cel mai bine atunci când suntem ocărâți, nedreptățiți, ponegriți. Dacă ne tulburăm și ne pierdem pacea, înseamnă că nu iubim.

De aceea Dumnezeu îngăduie să fim ocărâți, ca să ne încerce inima. Să vadă de este plină de dragoste sau nu.

Niciodată nu este un om lângă noi în mod întâmplător, zicea Părintele Arsenie Papacioc. El ne ajută să ne vedem pe noi înșine, prin ispitele pe care le aduce asupra noastră.

Iar dacă noi ne pierdem răbdarea și nu putem îndura nici măcar o vorbă, trebuie să ne smerim și să ne căim.

„Nu căuta în ceilalți dragoste față de tine, ci caută în tine dragoste nu numai față de aproapele, dar și față de vrăjmași”.

Iată un mod diferit de a aborda problemele din viața noastră. Nu greutățile din viața noastră ne afectează atât pe mult pe cât modul în care le trăim, le percepem și le folosim pentru a ne corecta propriile ieșiri și greșeli.

Reacțiile noastre în cazul unor situații neplăcute ne arată pe noi așa cum suntem de fapt.

Sursă: Altarul Credinței, Nu te iubesc oamenii – iubeşte-i tu pe ei: http://altarulcredintei.md/nu-te-iubesc-oamenii-iubeste-i-tu-pe-ei/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.