Nu postul este amar, ci viața noastră neconformă poruncilor lui Dumnezeu

Postul Crăciunului este considerat un post al bucuriei, pentru că el vestește Nașterea Fiului lui Dumnezeu în lume.

Este presărat cu numeroase sărbători și dezlegări la pește, care întregesc această atmosferă de bucurie. Însă nu aspectul culinar ar trebui să ne intereseze cel mai mult.

Postul nu este amar

Scopul postului este acela al pregătirii noastre pentru întâlnirea cu Dumnezeu. La capătul fiecărui post ne așteaptă un praznic luminos, încărcat de daruri duhovnicești. Acestea daruri le primesc cei care s-au ostenit.

Postul înseamnă să renunțăm la ceva pentru Dumnezeu. Acest „ceva” poate fi o poftă, o patimă, un obiect, un lucru care ne place.

În Postul Paștelui urcăm spre Golgota, iar în Postul Crăciunului urcăm spre Betleem.

„Suntem, dacă vreți, asemenea magilor care cam la această vreme trebuie să fi părăsit cetățile lor comode pentru a căuta și însoți pe cer Steaua cea Binevestitoare”.

În vremea urcușului spre Dumnezeu trebuie să ne curățim de păcate și să ne lepădăm de viciile care ne strică sufletul.

Postul este „o călătorie a virtuților pe care trebuie să le dăruim cu bucurie Pruncului ce ridică toate păcatele lumii”, spune Părintele Constantin Necula.

Acestea sunt darurile pe care noi le aducem lui Dumnezeu: postul, înfrânarea și schimbarea vieții noastre.

Postul este un act de nevoință, însă el nu trebuie privit ca un medicament amar. Dimpotrivă, este amăreala vieții noastre pline de păcate cea care amărăște postirea.

Este greu să postești atunci când ești încărcat cu o mulțime de dorințe și patimi care ne înrobesc mintea, sufletul și trupul.

„Dorințele noastre neloiale Evangheliei ne fac greoi la postit, cârcotași la binele lui Dumnezeu către noi și bârfitori unii altora”.

Înainte de a începe să postim trebuie să înțelegem dimensiunea și sensurile profunde ale postului.

Dumnezeu ne-a creat să trăim în iubire unii cu alții, în respect și înțelegere. Iar postul tocmai aceasta face: ne ajută să ne venim în fire, să fim pașnici, curați și buni cu inima.

„A posti înseamnă a ne aduce aminte că suntem oameni, a ne reaminti că taina Învierii noastre începe cu taina Nașterii Lui, a Dumnezeul nostru ce va pătimi, muri și învia pentru noi”.

Primii vestitori ai Nașterii Domnului sunt copiii. De aceea se cuvine ca în această perioadă a anului să fim mai atenți la nevoile lor, la suflețelul lor.

„Nu le transmiteți tristețile și răutățile noastre”.

Nu este suficient să le oferim cadouri și bunurile acestei lumi. Trebuie să le oferim și ceva din taina acestei mari sărbători pentru care ne pregătim. Trebuie să le dăm Sfânta Împărtășanie, adevărata unire cu Dumnezeu.

„Nici un cadou nu le este mai de preț decât să-L cunoască pe Iisus Hristos, Pruncul în numele căruia se împodobesc brazii și se umplu de jucării camerele de joacă”.

Sursă: Altarul Credinței, Dulceața Postului și amăreala noastră: http://altarulcredintei.md/dulceata-postului-si-amareala-noastra/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.